Olimpiu Nuşfelean, directorul „Mişcării Literare”: Pandemia, ca temă literară, va genera multe opere

Rep.: - Avem în ziarul nostru o rubrică de opinii unde aţi scris foarte mult despre acest virus – Covid – 19, şi spuneam că, după starea de urgenţă şi starea de alertă, poate vă alegeţi şi cu o carte cu aceste scrieri. Aţi mai trăit o asemenea perioadă, domnule Olimpiu Nuşfelean?
Olimpiu Nuşfelean: - Bineînţeles că nu. O asemenea perioadă n-a trăit nici tata, nici bunicii mei, care au trecut prin război. Dar nu cred că războiul a fost atât de stresant cât a fost, o perioadă, această pandemie pentru noi.
În trecut, am ţinut şi la „Tribuna învăţământului” o rubrică despre învăţământ. Aşa cum, poate, articolele din această perioadă se vor aduna într-o carte, tot aşa am adunate şi pregătesc o carte din articolele scrise despre învăţământ, pentru că toate problemele din învăţământ au trecut şi pe sub pana mea. E o atitudine, iar sumarul se anunţă destul de bogat.
Legat de pandemia prin care trecem, am în continuare materiale pregătite, teme, subiecte care aşteaptă pe calculator ca să le dezvolt. Încerc să nu am un ritm mare, să nu-i stresez pe cititorii ziarului foarte mult dar, trăind acest moment, trăind perioada acestei pandemii, trebuie să facem nişte acţiuni de voluntariat, să contribuim şi noi, cât de cât, la îndreptarea situaţiei, iar eu am ales s-o fac prin scris, aşa cum mă pricep, cum pot, lucrând asupra mentalului colectiv, asupra obiceiurilor generaţiei din această perioadă, dar şi asupra unor disfuncţii pe care le întâlnim şi ale căror consecinţe le suportăm cu toţii.

Rep.: - Spunea criticul Irina Petraş că, pentru un scriitor, izolarea, de obicei, este propice pentru că stă acasă şi creează şi, de obicei, scriitorii sunt firi singuratice şi nu simt atât de tare această nevoie de a fi în public sau de a fi prezenţi (cum glumeam) pe terase. De-a lungul vremii au fost şi scriitori foarte îndrăgiţi şi foarte publici, şi mă gândesc la Ion Creangă, care era mereu înconjurat de oameni, care era prezent de multe ori la cârciumea „Bolta rece”, unde se întâlnea cu Eminescu, şi cu ceilalţi. La Bucureşti, scriitorii aveau locul lor, crâşma lor, unde se întâlneau, ori masa lor la anumite restaurante.
Olimpiu Nuşfelean: - Restaurantul „Bolta rece” există şi acum şi cred că obișnuiții localului suferă şi ei acum, chiar dacă nu sunt cu toţii cititori. Cei care iubesc literatura merg, cel puţin o dată, şi la „Bolta rece”. Legat de locurile unde se întâlnesc scriitorii la o discuţie sau la adevărate cenacluri, Bucureştiul a avut o perioadă de glorie destul de mare la Casa Scriitorilor, la Muzeul Literaturii, dar acum au cam dispărut şi aceste locuri de întâlnire. În această perioadă se întâlnesc într-un alt loc, într-un mic local de lîngă o staţie de autobuz în Piaţa Romană, unde, dacă treci pe acolo, poţi întâlni mai mulţi scriitori. Dar, apropo de izolare, de autoizolare, scriitorul, bineînţeles, nu are nevoie decât de o cameră, un pix şi o foaie de hârtie sau un laptop. Recent, „Caiete silvane” a lansat o anchetă la care răspunsurile vor fi date, probabil, în numărul din iunie, în care scriitorii sunt întrebaţi cum au trecut prin această perioadă de pandemie, dacă au suferit... Bineînţeles că nu e incomod. Pandemia, ca temă literară, va genera multe opere literare – poezie, roman. Apropo de pandemie, avem un scriitor celebru – Boccaccio, iar „Decameron-ul” de aici porneşte, din perioada unei pandemii şi ce fac protagoniştii cărţii, ai Decameronului, cu această ocazie. Ei ajung să spună poveşti pentru a amâna oarecum timpul. Noi, trăind în izolare, nu prea putem spune poveşti, nu prea avem cui să le spunem, mai schimbăm, poate, mesaje, pentru că nu poţi sta cu telefonul la ureche foarte mult timp. În această perioadă, eu n-am prea simţit un mare stres, dar am găsit nişte motive de inspiraţie, însă mi-au lipsit terasele, sau o terasă la care să stau la o cafea şi să citesc presa literară. Eu sunt şi un cititor de reviste. Nu citesc doar pe internet, pentru că o revistă o răsfoieşti mai bine stând la o terasă, mai izolată, bând o cafea sau o bere.

Rep.: - Spre bucuria noastră, revista „România Literară” a apărut constant în toată această perioadă, deşi la unele reviste – cum este „Observatorul cultural” sau „Dilema veche” - s-a sistat tiparul în această perioadă. A fost o problemă şi cu chioşcurile de ziare, care au fost închise.
În această perioadă trebuie să fim foarte precauţi. Din păcate, foarte mulţi dintre noi, la un moment dat, am luat în glumă acest virus care, s-a dovedit, la nivel mondial, este foarte periculos, toată lumea a fost alertată. Trebuie să avem grijă.
Olimpiu Nuşfelean: - Atunci când vorbim despre viruşi, orice afirmaţie poate fi adevărată. Dacă spunem că nu există, poate fi adevărat, dar şi dacă spunem că există, tot adevărat e. De ce? Pentru că sunt mereu controverse, oameni care trec prin anumite situaţii sau merg în mulţime şi nu se contaminează, dar când te uiţi la realitatea din lume, începând cu China, Italia, Spania, America, Brazilia, atunci spui că sunt foarte bine-venite aceste sfaturi care ni se dau de către specialişti, de către medici, iar ele trebuie urmate. Şi eu le-am urmat destul de conştiincios, sunt prudent, dar în acelaşi timp am analizat cât se poate de bine situaţiile, dacă sunt într-adevăr periculoase sau mai puţin periculoase. Am respectat şi acea perioadă de restricţii, dar am căutat şi soluţii să pot ieşi, să fac plimbări, să muncesc ceva, să beneficiez şi de această primăvară superbă. Mi-a părut rău că la un moment dat foarte puţină lume a putut admira cireşii şi prunii înfloriţi de pe dealul Bistriţei. A fost o primăvară frumoasă, dar în acelaşi timp tristă şi datorită condiţiilor meteorologice pentru că, în multe zone din judeţ, am rămas fără prune, fără mere, caise, cireşe şi piersici şi chiar fără unele legume din grădină.

Rep.: - Admiram un cireş la cineva şi am observat că nu sunt pe el cireşe, a îngheţat tocmai când era înflorit.
Olimpiu Nuşfelean: - Acasă, la Şieu-Sfântu, este, între altele, un păr tânăr, în al doilea sau al treilea an de rod, care a înflorit în trei etape, dar din păcate au îngheţat toate florile, așa, pe etape... E şi asta o problemă. Nu ştiu cât de vinovaţi suntem pentru starea naturii, pentru starea pământului, a Terrei. Pentru creştini, Cel de Sus, pentru atei – natura aduc, iată, în mod nerașteptat, corecții în mersul lumii. Trebuie să învăţăm să citim şi momentul prin care am trecut, prin care trecem, al acestei pandemii care a pus un pic de frână la alunecările şi la alergările pe care le-am făcut, uneori inconştienţi.

Rep.: - O perioadă de izolare de două luni, o perioadă în care am stat acasă. Oare ce au făcut românii în perioada cât au stat acasă? Au citit mai mult?
Olimpiu Nuşfelean: - Cred că da. După unele sondaje, şi din alte ţări, s-a citit, s-au cumpărat cărţi, au citit online. Se pare că și românii au găsit modalităţi. Eu urmăresc mai mult evenimentele din Franţa şi am observat că oamenii au citit, mai ales romanul lui Albert Camus despre pandemie, care a fost cumpărat într-un număr foarte mare la începutul perioadei. Mulţi scriitori au fost solicitaţi să propună anumite cărţi cititorilor pentru perioada pandemiei. Eu cred că în această perioadă s-a citit mai mult. Ce faci, stai acasă, mănânci, te uiţi la televizor? Sper că s-a citit mai mult cel puţin cu un procent faţă de cantitatea de mâncare consumată. Oamenii au stat acasă şi au mâncat mai mult, dar eu sper că au şi citit mai mult. Din discuţii, din schimbul de mesaje cu cunoscuţi din ţară şi străinătate, am dedus că s-a citit, iar scriitorii au continuat să scrie şi au continuat să fie interesţai de cărţile apărute, dar şi de reviste. Unele dintre reviste au trecut doar pe format online, dar au continuat să apară, cum au putut, cu greutăţi financiare, doar, totuşi, au apărut. Şi trebuie să fim atenţi la acest lucru, trebuie să avem grijă ca acest domeniu cultural-literar să funcţioneze pentru că nu putem renunţa la citit, nu putem renunţa la scris.

Rep.: - Vă propun să oferim o lectură în starea de alertă în care ne aflăm, să oferim câteva date despre „Mişcarea Literară”, care în această perioadă a apărut cu un nou număr pe 2020, care poate fi foarte uşor de accesat pe site-ul www.miscarealiterara.ro, unde găsiţi întreaga arhivă. 

Olimpiu Nuşfelean: - Revista continuă să apară, acum provocarea este apariţia formatului print. Revista este gata, este pe site, este pregătit şi formatul pentru tipografie, totul e să funcţioneze nişte mecanisme legate şi de finanţare, pentru ca ea să apară şi în format tipărit, poate nu în tirajul în care a apărut până acum, dar trebuie să apară, pentru că-l aşteaptă cititorii obişnuiţi, îl aşteaptă colaboratorii revistei, dar şi bibliotecile sau depozitele care primesc revista pentru viitorii virtuali cititori, care, cândva, ar putea să se intereseze de revistă. Primul număr pe acest an are un dosar dedicat lui Alexandru Macedonski, marele poet care, într-un fel oarecum a rivalizat cu marele Eminescu. În acest an se împlinesc 100 de ani de la moartea poetului. Avem câteva articole scrise de colaboratorii revistei, avem note biografice, un mic foto-album legat de viaţa poetului, dar sunt şi celelalte colaborări. Redactorii, colaboratorii revistei vin cu articole despre cărţi, recenzii, cronici literare, eseuri, traduceri, artă plastică reprezentată prin sculptorul Ilarion Voinea, cu ilustraţii, toată „bucătăria” revistei, tot ce ţine de revistă, de specificul ei, se regăseşte în aceste pagini datorită unor colaboratori ai redacţiei: Virgil Raţiu, Andrei Moldovan, Menuţ Maximinian, Icu Crăciun, Iacob Naroş, Ion Radu Zăgrean. Avem colaboratori din toată ţara, de exemplu Braşovul ne oferă o serie de condeieri pentru comentariile critice sau colaboratori din Constanţa, Cluj, Oradea, dar nu doresc să fac o listă prea lungă, cei interesaţi pot citi revista noastră. Vreau, totuşi, cu această ocazie, să menţionez că nu de mult am pierdut un important scriitor care a trăit la Bistriţa, poet, istoric literar şi teoretician al literaturii, profesorul Ion Urcan...

Rep.: - Dar şi un foarte bun eseist. Ştiu că mi-a trimis o serie de eseuri polemice. Întotdeauna lupta pentru apărarea limbii române, dar şi a istoriei ţării noastre. Mi-a fost profesor. Dumnezeu să-l ierte!
Olimpiu Nuşfelean: - Dumnezeu să-l ierte şi sperăm că ne vom întâlni cu scrisul lui în continuare. Legat de Ion Urcan, soţia poetului, poeta Ileana Urcan, este, de asemenea, prezentă în paginile revistei cu o recenzie despre o carte a ei şi cu o recenzie a ei, scrisă de ea.

Rep.: - Da, am observat că este din ce în ce mai prezentă în revistele importante din ţară, pe care o felicit pentru acest lucru.

Olimpiu Nuşfelean: - Da, Bistriţa are condeieri, are scriitori importanţi, are o substanţă culturală care trebuie luată întotdeauna în seamă. De-a lungul anilor m-am bucurat că şi decidenţii din judeţ au ţinut cont de acest lucru şi au sprijinit întotdeauna mişcarea culturală şi revista „Mişcarea Literară”. Legat de activitatea culturală a revistei, de colaboratorii ei, vreau să spun două cuvinte şi despre Cenaclul „George Coşbuc” care, chiar şi în perioada pandemiei, a reuşit să-şi ţină o şedinţă luna trecută online, pentru că întâlnirile sunt lunare, iar în această lună va avea loc o altă şedinţă.

Rep.: - Un mesaj pentru cititori...
Olimpiu Nuşfelean: - Să citească în continuare, iar dacă încă nu au avut timp să-şi facă rost de cărţi să se grăbească să-şi facă rost, pentru că, pe urmă, spre fericirea noastră, vom trece de această perioadă a pandemiei şi iar vom spune că nu avem timp să citim!

Rep.: - Vă mulţumim.