Părintele Vasile Beni: Pe cel de lângă tine nu-l poți duce decât acolo unde ești tu
Se spune că un tată mergea pe un drum acoperit de zăpadă împreună cu băiețelul lui. La un moment dat, copilul a strigat:
— Tată, ai grijă pe unde mergi! Tatăl a zâmbit.
— De ce îmi spui mie?
Copilul a răspuns:
— Pentru că eu calc exact în urmele tale
Dragii și bunii noștri credincioși!
Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne pune înainte : întâlnirea lui Hristos cu cei doi demonizați din ținutul Gadarei și ne amintește că adevărata schimbare începe atunci când Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră. Există un adevăr simplu, dar profund: pe cel de lângă tine nu-l poți duce decât acolo unde ești tu. Dacă ești aproape de Dumnezeu, îl vei ridica și pe el. Dacă ești departe de Dumnezeu, îl vei trage și pe el în jos”. Aceasta ne amintește și de înțelepciunea populară: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.” Dar astăzi aș adăuga: „Spune-mi unde ești tu duhovnicește și îți voi spune unde îi vei conduce pe cei care te urmează”. Fiecare om este, fără să-și dea seama, un călăuzitor. Un tată își conduce copiii. O mamă își conduce familia. Un profesor își conduce elevii. Un prieten își influențează prietenul. Chiar și prin simpla prezență, omul transmite ceva.
Nimeni nu poate da ceea ce nu are. Domnul spune: „Poate oare un orb să călăuzească pe alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6, 39) Dacă sufletul meu este plin de pace, voi răspândi pace. Dacă este plin de răutate, voi răspândi răutate. Dacă este plin de Hristos, Îl voi face cunoscut și altora..
Exemple din Sfânta Scriptură. Să ne gândim la Moise. Pentru că el stătea aproape de Dumnezeu pe muntele Sinai, a putut conduce un întreg popor spre libertate. Patruzeci de ani a mers înaintea lor. Nu era desăvârșit, dar era unit cu Dumnezeu. Iar un exemplu cutremurător este Iuda Iscarioteanul. Pentru că și-a lăsat inima stăpânită de iubirea banilor, n-a căzut doar el, ci i-a târât și pe slujitorii templului în cea mai mare nedreptate: vânzarea Domnului.
Ce spun Sfinții Părinți. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Nimic nu este mai puternic decât exemplul. Viața ta predică mai tare decât cuvintele tale.” Oamenii uită predicile. Dar nu uită omul care trăiește ceea ce spune. Sfântul Serafim de Sarov avea un cuvânt minunat: „Dobândește pacea și mii de oameni se vor mântui în jurul tău.” Observați că nu spune: „Convinge-i.” Nu spune: „Obligă-i.” Ci spune: „Dobândește tu pacea.” Mai întâi schimbă-te tu. Apoi Dumnezeu îi va schimba și pe ceilalți prin tine.
Sfântul Serafim de Sarov spunea: „Dobândește pacea și mii de oameni se vor mântui în jurul tău.” Ce cuvânt minunat! Noi vrem să schimbăm lumea. Sfântul spune: Schimbă-te pe tine. Noi vrem să schimbăm copiii. Schimbă-te pe tine. Vrem să schimbăm societatea. Schimbă-te pe tine. Pentru că harul lui Dumnezeu se răspândește asemenea parfumului. Nu vorbește. Se simte.
Cred că Dumnezeu ne spune și nouă astăzi același lucru. „Ai grijă pe unde mergi, pentru că cineva calcă în urmele tale”. Poate fi copilul. Poate nepotul. Poate un coleg. Poate un om care nu intră niciodată în biserică, dar te privește pe tine. Și spune:
"Dacă acesta este creștinul, atunci așa este și Hristos". Ce responsabilitate! Noi credem că lumea Îl judecă pe Dumnezeu.
Nu. De multe ori lumea îl judecă pe Dumnezeu după mine și după tine.
Nu putem cere copiilor să se roage, dacă noi nu ne rugăm. Nu putem cere respect, dacă noi nu respectăm. Nu putem cere iertare, dacă noi nu iertăm. Nu putem cere dragoste, dacă noi trăim în ură. Cel mai mare dar pe care îl poate face un părinte copilului său nu este averea. Este viața lui cu Dumnezeu. Cel mai mare dar al unui soț pentru familie nu este salariul. Este exemplul. Cel mai mare dar al unui creștin pentru lume este sfințenia.
La sfârșitul vieții nu vom răspunde numai pentru sufletul nostru. Vom răspunde și pentru influența pe care am avut-o asupra altora. De aceea să ne întrebăm în fiecare seară: Dacă cineva ar trăi astăzi exact cum am trăit eu, s-ar apropia de Dumnezeu sau s-ar îndepărta de El?
Să-L rugăm pe Hristos să ne ridice mai întâi pe noi. Să ne curețe inima. Să ne lumineze mintea. Să ne umple sufletul de har. Pentru că numai atunci îi vom putea conduce și pe cei de lângă noi spre Împărăția Cerurilor. Să fim asemenea lumânării care se consumă pe sine, dar aprinde și alte lumânări.
Să fim asemenea apostolilor care, fiind plini de Hristos, L-au dăruit lumii întregi. Și atunci se va împlini cuvântul Domnului:
Dacă ești aproape de Dumnezeu, îl vei apropia și pe cel de lângă tine. Dacă ești departe de Dumnezeu, fără să vrei, îl vei depărta și pe el. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5, 16).
Har și dar să vă dăruiască bunul Dumnezeu!
Pr. Vasile Beni

























Adaugă comentariu nou