Parte(a) de Vatra veche

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe numărul 10/2010 al revistei, lunar de cultură, „Vatra veche”, redactor-şef, Nicolae Băciuţ, că au şi apărut ecouri ale receptării pozitive, din colţuri de ţară, din zări de lume.

În peisajul revistei, frumos ilustrată cu lucrări din Salina Praid, unde se află primul Muzeu de Artă Contemporană în Sare din România, îşi găsesc loc rubrici pe toate gusturile, de la dialog la eseu, de la poezie la proză şi dramaturgie, de la cronică de carte la credinţe religioase, de la tradiţii la jurnal de călătorie, într-o convieţuire de stiluri, pe deplin înţeleasă şi acceptată, ceea ce conferă întregului libertate de expresie şi unitate de gândire.

Partea de... „Vatra veche”, pe care o creează scriitorii bistriţeni, este însemnată. Cleopatra Lorinţiu e preocupată de ne-renunţarea la scris, la orice vârstă, Melania Cuc prezintă cartea lui Grigore Avram, „Contra răului din noi”, debutul Laurei Gherman, cu „Suflet de tinichea”, poeme, este întâmpinat şi găzduit călduros în paginile revistei, Menuţ Maximinian prezintă cartea lui Corneliu Florea, „Note de pe drumurile lumii” şi, totodată, debutează ca poet („vrednic este”), Ion Moise e prezent cu teatru, în registru tragic- comic, avându-l ca personaj memorabil pe prof. Grapini, în „Condamnat la existenţă”.

Recent, „Vatra veche” a fost prezentată elogios şi în presa franceză, ceea ce atestă cunoaştere şi recunoaştere, circulaţie a valorilor într-o lume de talente, lucru de care ar fi fost mândri şi fondatorii de altădată ai revistei – Slavici, Caragiale, Coşbuc -, a căror strădanie a continuat-o Romulus Guga şi acum se află în grija lui Nicolae Băciuţ.

Având puncte comune cu revista, nu doar prin Coşbuc, Bistriţa ar putea să trimită şi alte nume care să scrie şi despre care să se scrie, în „Vatra veche”, bucurându-se de primire necondiţionată, de „lumină lină, Logos sfânt”, în expresia lui Ioan Alexandru.

ELENA M. CÎMPAN