”Patriarhul Miron Cristea”, o carte de referință a părintelui prof. Nicolae Feier, la centenarul Patriarhiei Române

În anul 2025, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a împlinit o sută de ani de la dobândirea acestui statut, în anul 1925, după înfăptuirea Unităţii Naţionale Române, în măreaţa zi de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia prin voinţa tuturor românilor din provinciile istorice. La acest mândru centenar, preotul cărturar Nicolae Feier, paroh la Biserica Ortodoxă "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" din Bistriţa, a publicat la Editura "Nosa Nostra" din acelaşi municipiu, cartea "Patriarhul Elie Miron Cristea. Originea Crucii Patriarhale. Documente privind viaţa şi activitatea Patriarhului Elie Miron Cristea", în condiţii grafice foarte frumoase.

            În fruntea cărţii stă "Jurământul de la hirotonire: Făgăduiesc însă că, precum până acum, aşa şi de acum înainte, Credinţa şi Legea Strămoşească, limba şi cultura românească, dragostea şi înaintarea Patriei străbune vor fi stelele conducătoare ale activităţii mele!", semnat Elie Miron Cristea, Patriarh. Prefaţa - Din obârşie ţărănească spre tronul patriarhal: un drum întru lumină-crucea martirilor, cununa patriarhilor: o introducere necesară" este semnată de arhim.prof.univ.dr. habil.Teofil Tia, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

            Peotul profesor Nicolae Feier zugrăvește cu instrumentarul cercetătorului profesionist sensul eforturilor Patriarhului Elie Miron Cristea pentru Renașterea vechii Eparhii a Feleacului, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, azi sfânt în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române. Ctitoria din secolul al XV-lea a fost copleșită de timp și seminții străine așezate peste elementul românesc al locului și ”din 1845 până în 1873, sfântul Andrei Șaguna a reușit să reînfințeze Mitropolia la Sibiu, făcând demersuri încă din 1863 pentru reînființarea episcopiei la Cluj”, după cum scrie istoricul I. Lupaș. Marele poet și patriot, omul de stat, care a fost Octavian Goga, ”poetul pătimirii noastre” credea că mitropolia ar trebui să se numeacă ”Mitropolia Daciei Superioare”: ”Era o rușine ca nici o instituție româneacă să nu poarte numele țării strămoșilor noștri care au primit Evanghelia”. Autorul reușește un istoric viu, emoționant al încercatei Transilvanii de o idee fixă apuseană, religioasă și mai ales politică, de ai trece pe ronâni la catolicism ca primă treaptă a împingerii spre zona de pierdere a identității naționale. Este vorba despre cartea ”Mitropolitul și Patriarhul” a părintelui Feier în care sunt prezentate fapte istorice, expresie a oprimării religioase a creștinilor ortodocși, numiți și schismatici, și de aceea de nesuportat de bisericile alogenilor de alte credințe. Mitropoitul Transilvaniei (1680-1682) Sava Brancovici a fost întemnițat, umilit, bătut până la moarte, iar următorul, Iosif Budai, martirizat, ”tăiat în grapa cu coase” în Turnul țepușelor din Ieci (Brâncovenești), din ordinul domnului Transilvaniei Mihaly Appafi.

            Pentru lanțul umilințelor ortodocșilor, autorul ”radiografiază” studii ale lui Nicolae Iorga, acad. Mircea Păcuraru, George Cunescu, Petru Maior, Ion Lupaș, Vasile Netea etc.  și peste acest calvar, se ridică în galeria înaltelor fețe bisericești ortodoxe Elie Miron Cristea; din familie de oameni simpli, la Toplița, în 18 iulie 1868. Tatăl era din localitatea Potoc, lângă Reghin, iar mama, Domnița, din Galații Bistriței. A învățat la Gimnaziul Luteran Săsesc din Bistrița, la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud, Institutul Teologic ”Andreian” din Sibiu și litere și filozofie la Universitatea din Budapesta, unde a susținut doctoratul cu teza ”Viața și opera lui Eminescu”. În noiembrie 1909 a fost ale Mitropolit al Caransebeșului, iar în decembrie 1919, Mitropolit primat al României întregite, devenind primul Patriarh al României la 4 februarie 1925. A desășurat o activitate prodigioasă pe măsura ieșirii Ortodoxiei Transilvane la demnitatea meritată; a organizat Patriarhia, a modelat însemnul-crucea Patriarhală cu elemente de cultură româneacă tradițională, reprezentativă, compunând, în totalitate, o excepțională dăruire pentru biserica națională.

            Prin înțelepciunea sa sub harul Domnului, Episcopul Bartolomeu al Clujului a determinat înființarea Mitropoliei Ortodoxe în Cluj-Napoca, inima Transilvaniei, cu toată complexitatea de activități aferente, duse spre continuă perfecționare, desăvârșire de Înalt Preasfinția Sa, academician profesor Andrei, mitropolitul Clujului, Sălajului și Maramureșului. Astfel se împlinește cuvântul profetic al voievodului Petru Rareș: ”Vom fi ce-am fost și mai mult decât atât!”

            Cât despre depre cărțile părintelui Nicolae Feier, despre cuviosul Pahomie de la Gledin, Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Telciu, Grigore din Zagra și Vasile din Mocod Mitropolitul cărturar Bartolomeu a scris: ”Lucrarea aceasta sintetică acoperă absolut toate cerințele din Criteriile pentru canonizare…Vom avea în curând noi sfinți ai eparhiei noastre!”

            Să mai adăugăm și veritabilele lecții de istorie națională conținute în predicile preot prof. Feier, în vremi atât de vitrege pentru învățătura despre trecut, și prin care este un adevărat educator al neamului, pe lângă că este unul, poate cel mai important, istoric al Patriarhului Miron Cristea.

Victor ȘTIR