Glorioasă aniversare a Națiunii: 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române

Acum șapte ani am trăit imensa bucurie a Centenarului Marii Uniri, eveniment de zenit în istoria neamului nostru. Înfăptuirea unității naționale s-a cerut completată  de alt mare ideal: înălțarea Bisericii Ortodoxe Române autocefale la rangul de Patriarhie și ridicarea la demnitatea de Patriarh a  Mitropolitului Ungro-Vlahiei în persoana IPS. Dr. Ilie Miron Cristea.

                                                  x

          În ceas aniversar, privind la bărbații care au înfăptuit asemenea lucruri mari, ne plecăm cu pietate, cu admirație și infinită recunoștință pentru cei care într-un gând au lucrat pentru binele neamului.

          Realizarea acestui proiect s-a dorit a depăși sfera religioasă. înscris ca un act al națiunii întregi, într-un duh de unitate în care Patriarhia să fie o conducere religioasă a tuturor românilor, indiferent de religiunea lor -gând al preoților basarabeni, ardeleni și al unor mireni cum a fost Onisifor Ghibu la Cluj.

Ne bucurăm nespus că acest glorios eveniment este rememorat și în municipiul nostru, prin grija  Arhivelor Bistriței, Anul al X-lea, fasc.2 în coordonarea și adnotarea, (inclusiv cu adresele de email ale autorilor!!) Profesorului Univ. Dr. Mircea Gelu Buta, remarcabilă personalitate a medicinei, culturii și mediului universitar.

          Un florilegiu de autori  în viață creionează o frescă panoramată a marelui eveniment îmfăptuit acum o sută de ani, la 1 noiembrie 1925: Mircea Gelu Buta, Ioan Aurel Pop, Tudorel Urianu, Ioan Vasile Lab, Mircea Gheorghe Abrudan, Alin Mihai Gherman, Paul Ersilian Roșca, Nicolae Feier, Dacian But Căpușan, Rojneac Vasile.

          Din negura vremurilor,  autorii din fascicola amintită readuc în memorie figurile celor care au realizat pas cu pas ziua astrală de 1 noiembrie 1925: Valeriu Braniște Ion Lupaș, Gh. Ciuhandu, Valer Moldovan, Ioan Mateiu, Ștefan Meteș,  Gh. Grigore Comșa, Ioan Lupaș, Alexandru Lapedatu (legiuitor și ministru al Cultelor), între care figura luminoasă a viitorului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Ilie Miron Cristea, ale cărui obârșii sunt dinspre Toplița, iar după mamă din Galații Bistriței.

          „Născut la  20 iulie 1869, într-o căsuță de țărani din părțile Topliței -scrie Mircea Gelu Buta-  viitorul Patriarh  a avut o soartă ca-n povești, ca pe vremea minunilor...

          Vrednicul arhiereu s-a ridicat întocmai ca vulturul spre înălțimi, ocupând cea mai înaltă treaptă atât bisericească, cât și politică, din simplu fiu de țăran, pe care l-a botezat un cioban ce-și păștea turmele de oi pe munții Moldovei. Închinându-l acest cioban la Sfânta icoană, i-a menit să  devină păstor cu turmă mare...”

          Publicist, filolog, politician, senator, regent, membru de onoare al Academiei, primul Patriarh al BOR (1925-1938), regent, prim-ministru (1938-1939) – iată bornele unui zbor miraculos.

          Om „blând și discret”, Ilie Miron Cristea s-a învrednicit -în mod surprinzător- a fi primul autor al unei monografii despre Mihai Eminescu -lucrare de doctorat, susținută în limba maghiară la Budapesta, în 1895.

                   Episcop de Caransebeș, avea să fie unul din cei patru fruntași ardeleni aleși de Marele Sfat Național  care  au înmânat Suveranului României textul Actului Unirii la 11 Decembrie 1918, când a rostit memorabilele cuvinte:

          „Pentru aceea, Sire, noi îți aducem  pământul strămoșilor noștri, dar tot atunci, noi îți aducem sufletul tuturoer românilor de azi din Transilvania, Banat și Țara Ungurească.”

                   Un memorabil excurs istoric realizează acad. Ioan Aurel Pop în art. „Patriarhia Română și tradiția sa istorică”-cu date despre rezistența eroică a străbunilor la încercările de deznaționalizare și de convertiri la alte religiuni, în speță catolică și calvină. Se cuvenea deci, ca această înaltă demnitate de Patriarh să revină unui reprezrentant al acelei părți de țară care a purtat cele mai grele lupte pentru unitatea și credința neamului nostru.

                   Semnalăm contribuția Pr. prof. Nicolae Feier despre „Originea Crucii Patriarhale Române”, „cruce aleasă de mine -spune Patriarhul Miron Cristea- cum am văzut-o la o casă țărănească, cu gratii, nu de apărare, ci decorative, adică o cruce de bază, cu subdiviziuni de cruci la infinit.”

          Părintele profesor menționează și legăturile în descendență al întâiului nostru Patriarh cu neuitata jertfă-martiriu a Mitropolitului Iosif Budai, cel aruncat în coase ascuțite la Ieci de principele calvin Mihai Apaffi.

                   Mărețul eveniment al  investirii ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a ardeleanului Ilie Miron Cristea este consemnat elogios și solemn  de bistrițeanul  Paul Ersilian Roșca, Director al Muzeului Mitropoliei Clujului, transmițându-ne ceva din înalta solemnitate a acestei ore astrale a neamului, în prezența elitei politice, culturale și religioase naționale, a delegațiilor Bisericilor străine. „La finalul emoționant, Maiestățile regale au sărutat mâna Patriarhului, deși aceștia erau de altă religie (Feridnand I, catolic și Maria anglicană).”

                   Departe de țară, la Cannes, în Franța. În martie 1939, avea să se stingă Ilie Miron Cristea, după ostenelile și furtunile faste și nefaste ale acestei vieți, asistat doar de un preot ortodox de alt neam.

          I-au succedat în scaunul Patriarhiei Preafericiții Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Arăpașu Teoctist, Daniel Ciobotea astăzi.

                                                  x

                    Prin grija și neobositele eforturi ale  Preafericirii sale, Patriarh Daniel,, anul acesta a fost declarat Anul omagial al Patriarhiei Române, iar la 25 octombrie curent, Marele  Eveniment- va fi comemorat prin Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, înfăptuire glorioasă a gândului lui Mihai Eminescu, gând reluat de Ilie Miron Cristea, care a propus ridicarea unei Catedrale a Recunoștinței lui Ionel Brătianu, îndată după întronizarea sa. Ideea a fost primită cu mare bucurie de acesta, „...iar prim-ministrul a și alocat trei milioane de lei  pentru începerea studiilor înfăptuirii.”

                   Alături de integrarea noastră în alianțele economice și militare europene -UE și NATO- în ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului avem cea mai de seamă realizare  spirituală și arhitecturală de după 1990, în pofida tuturor opreliștilor și împotrivirilor.

                   Stăpânul Universului, Împăratul și Dumnezeul nostru iubește și lucrurlle mici, de la fulgul de zăpadă la zvâcnirea inimii credincioase a unui copil, dar spre slava Lui infinit de înaltă, nimic din ceea ce putem noi face nu este destul de mare, destul de slăvit.

         O, Stăpâne Preasfânt și Preaînalt, Domn al Universului și al inimilor ce te iubesc pe Tine, îți mulțumim cu pietate că ne-ai adus prin vreme la acest ceas aniversar înalt al neamului românesc. Toate sunt Darul Tău, toate sunt rod al dumnezeiescului Har al Tău, al infinitei bunătăți a Aceluia ce ne-a spus: „Fără de Mine nimic nu veți putea face .” Iartă-ne, ridică-ne din ură, dezbinări, prostie și fapte de rușine, ajută-ne să fim un neam bineplăcut Ție între neamurile  pământului.                                                                                    

.