Pe aripile dorului

„Dorul e mărturia comuniunii adânci, duioase şi lucide în care trăieşte poporul român.” (Părintele Dumitru Stăniloaie)
Purtaţi „pe aripile dorului”, oameni frumoşi s-au adunat, în zi de toamnă, la Biblioteca Judeţeană Bistriţa –Năsăud, să dea viaţă unui vis trimis din cer, acela de îmbucura sufletul unui copilaş şi a părinţilor lui şi în acelaşi timp de a face un înger să zâmbească , cu prilejul lansării cărticelei mele, „Pe aripile dorului”.
Momente înălţătoare şi cuvinte dumnezeieşti au fermecat şi emoţionat pe cei care şi-au propus să facă un popas „la curţile dorului”. Înduioşare, fericire şi emoţie se citea pe chipurile celor prezenţi, uitând parcă de stresul cotidian, de grijile zilnice şi de temerile ce ne apasă în aceste vremuri tulburi.
Mii de mulţumiri şi toată recunoştinţa mea se îndreaptă spre dragii mei invitaţi care au vorbit mult prea frumos la adresa mea şi a lucrării mele. Cuvântul încărcat de sensibilitate al părintelui Protopop Alexandru Vidican a adus în faţa noastră versuri pline de frumuseţe ale marelui nostru Coşbuc, oprindu-se câte puţin la fiecare din cei trei autori, Blaga, Noica şi Eminescu. Părintele scriitor Nicolae Feier arată că, la fel cum îngerii uscă şi coboară pe scara din visul lui Iacob (imaginea aceasta fiind pe prima copertă a cărţii) , la fel şi dorurile noastre se înalţă către dragii noştri. Face referire de asemenea la „dorul ca însoţire în moarte” care s-a înstăpânit în inima noastră , deodată cu aripile îngereşti care au ajutat-o pe draga noastră să străbată toate cerurile până în raiul cel de taină al iubirii neţărmurite a lui Dumnezeu. D-nul prof. univ. Dr. M. Gelu Buta îşi construieşte pledoaria legând tematica lucrării de cea a maternităţii, coborând opera din sfera creaţiei în planul existenţial. Trece apoi în cel spiritual, încadrând ramura medicinei în universul religios. Ideea formulată este aceea că printre rândurile cărţii se întrevede felul în care ajungi să-l cunoşti pe Dumnezeu. Jurnalistul şi omul de cultură Menuţ Maximinian se opreşte la tradiţie, la valorile noastre străvechi, la dor, doină, colindă, cuvinte de o inestimabilă valoare pentru sufletul românesc şi pentru cultura românească. Folclorul nostru românesc, dragostea pentru artă şi pentru frumos fac parte din fiinţa românească. D-nul Director al Bibliotecii Judeţene, Pr. Ioan Pintea, amfitrionul acestui eveniment, apreciază trimiterile către operele lui Paul Ricoeur, Gadamer, Dilthey. Sunt onorată de cuvintele de laudă la adresa lucrării mele, precum şi de sfatul de a continua cu o a doua parte, în care să analizez sentimentul dorului în scrierile Părintelui Dumitru Stăniloaie.
Iată cum, însufleţiţi de dor, de dragostea de viaţă şi de semeni, toţi cei prezenţi au spus „da” prilejului de a fi părtaşi la un eveniment cultural şi, mai presus, la un act caritabil. Astfel, am devenit împreună, pentru câteva clipe, mâinile lui Dumnezeu; şi nu cred că e prea mult spus, deoarece ne-am adunat împreună în numele unui înger drag, în numele dragostei ei de viaţă şi de oameni. Dăruind din timpul nostru, dăruind din puţinul nostru, din sufletul nostru şi, mai ales, dăruind altuia poate din ceea ce nu avem, vom dobândi , cum ne învaţă şi monahul Nicolae Steinhardt în opera „Dăruind vei dobândi”. Dând lumina pe care nu o ai, o vei avea şi tu”.
Cuvintele nu ajung pentru a mulţumi tuturor celor care au onorat invitaţia mea. Fiecare pas pe care îl fac, dinspre întuneric spre lumină, este alături de soţul meu, de părinţii mei, de bunii părinţi ai Catedralei „Coroana Maicii Domnului”, şi de toţi cei pe care-i port în suflet, care mă poartă în sufletul lor şi cărora le sunt recunoscătoare. Alături de astfel de oameni şi, mai cu seamă, călăuzită şi mângâiată de aripi îngereşti, am învăţat să iubesc „şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte”.

Cristina Mirela Rus