Pe ulița Necitoiului din Joseni, poposind la Horincăria lui Răducu
O uliță aliniată după un proiect de arhitect ce bate direct în șoseaua naționalăa. Case solide din piatră, ciment și lemn făcute să dureze o veșnicie. Numele uliței l-a dat un gospodar vrednic cu rosturi bine înfipte în tradiția așezării. Intri pe uliță, treci podul, admiri valea înspumată și uneori nervoasă și ajungi la Horincăria lui Răducu.
O curte mare, pavată, rânduită gospodărește în care poți vedea butoaie aliniate ca un pluton de infanterie. Stive de lemne în containere pregătite să fie aruncate în foc. Din curte, pe o ușă de termopan, intri în spațiul în care se face o licoare tare din fructe, de pere, mere, prune. Parcă te afli într-o farmacie. Curățenie desăvârșită și un miros plăcut, îmbătător de prune sau pere ce dau în pârgă. Trei cazane confecționate dintr-un aliaj ce dau produsului finit gustul fructelor. Toată instalația la cele trei cazane este pusă în mișcare de puterea miraculoasa a apei de munte. O roată uriașă, cu palete special construite, acționată de apă ce curge din depărtări, dau întregului proces de fabricație, o conotație specială.
Apa de munte pune în mișcare toată instalația, producând curentul bunei funcționări a acesteia, ne spune domnul Răducu, proprietarul și constructorul Horincăriei, omul care în pauzele de producție, cutreieră lumea, ultima dată fiind prin Africa de Sud.
Este un om care știe multe, e o plăcere să discuți cu el, fiindcă are cunoștințe din multe domenii de activitate. Când se află în Horincărie este foarte atent și urmărește cu ochiul specialistului cum iese țuica. Ne spune că, apa rece, focul potrivit, borhotul bine fermentat și de calitate precum și cazanele în care se fierbe materia primă, dau culoare, dar mai ales gust și tărie țuicii sau horincii, cum se spune pe la noi. La Horincăria lui Raducu, poți asculta povești, întâmplări și pățanii ale celor ce vin aici să facă o băutura naturală, din fructe. Este locul, pe care fără să exagerăm, l-am putea numi o altă Poiană a lui Iocan.
Citiţi şi:
- La moara lui Răducu, din Josenii Bârgăului, apa curge ca un cântec de ciocârlie
- In memoriam prof. Olimpia Moldovan
- Prima zi de școală cu magiun de prune
- Ecouri şi comentarii după Simpozionul Internațional al Pomologilor de la Bistrița! Despre prunul de Bistrița, nu discutăm?
- Prin defileu, la Feleac, gustând aromele de Pinot Noir şi prunele bistriţene
Adaugă comentariu nou