Prin defileu, la Feleac, gustând aromele de Pinot Noir şi prunele bistriţene

          Intrarea în localitatea Feleac dinspre satul cu nume de rugă se face acum printr-un adevărat defileu. Nu al Jiului ori Dunării ci al locului, care se transformă modernizându-se. De o parte pereţi abrupţi ţin în viaţă o pădure de foioase, iar de cealaltă parte un pârâu, acum fără apă, mărginit de o pădure seculară, oferă o imagine de o frumuseţe aparte. Liniştea locului este perturbată, din fericire, de utilaje grele care muşcă cu putere din rocă, mutând-o în altă parte. Se lucrează aici intens. Promisiunile administraţiei judeţene, prin preşedintele Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan, că drumul judeţean Chiraleş – Feleac – Nuşeni va fi asfaltat prind deja contur. O parte este asfaltat. Ziduri de sprijin pe zeci de metri din beton armat, şanţuri dalate, betonate, defrişări de arborete dau viitoarea imagine de un pitoresc special, un loc ce te face să exclami că aici trăieşte veşnicia. Ajung astfel şi în această toamnă în Feleac, ghidul meu fiind acelaşi inginer Gheorghe Gherman, născut în Câmpie dar venit aici din iubire faţă de loc şi locuitori, să sădească nemurirea.

          La intrarea în sat, gospodăria unui mare apicultor iese în evidenţă, l-am numit pe domnul Florin, cum îi spun sătenii, ce are de toate. „E greu, deşi am şi satisfacţii”, spune acesta. În Feleac mai poposesc să-şi încarce bateriile unii dintre cei plecaţi. Doctorul Irimeş, un vestit cardiolog, nu-şi uită satul, vine periodic aici deşi lucrează într-o clinică din Germania. Într-o casă, adevărată citadelă, cu lift interior, sunt tot în vacanţă două surori medici care trăiesc în Feleac printre amintiri. Vestitul „porodicar” (cultivator de roşii) Ştefan Oşan, pensionar CFR, şi-a durat o casă modernă şi trăieşte încercat uneori şi de greutăţi, împreună cu soţia.

          Urc, împreună cu inginerul Gherman, în împărăţia fructelor: prune, mere, pere şi struguri într-un loc cu nume ciudat „După Tunecoasa”. Aici e, totuşi, multă lumină şi acum, toamna, lumină amplificată de frumuseţea şi prospeţimea fructelor ajunse la maturitate. Vreo 600 de pomi sunt acum în grija culegătorilor. Prune Stanley ori Bistriţene numai bune de magiun ori de dulceaţă iau drumul pieţei bistriţene. Sunt foarte bune şi de ţuică, mă atenţionează ghidul meu. Mai jos, via, strugurii dau în pârgă. Pinot Noir, Fetească Albă şi Regală, Neuburger vor da un vin de calitate. Bătrânul Toader Moraru, întâlnit în livadă, la cei peste 85 de ani, adună aplecat cu o grijă părintească prunele, merele şi perele şi le priveşte ca pe propriii copii. În beciul casei, o construcţie veche dar bine întreţinută, inginerul Ghiţă şi-a amenajat şi o cramă. De încercat aromele de vin ori tăria ţuicii de prune. Acum, când deasupra satului tronează maestruos o antenă, cred că felecarii vor fi şi mai bine conectaţi la viaţa universului uman.