Se întorc felecanii acasă: Bine aţi venit în comunitatea noastră!

La intrarea în localitatea Feleac, în vecinătatea drumului judeţean care leagă satul cu nume de rugă (Chiraleş, comuna Lechinţa), a fost amenajat, în urmă cu câţiva ani, un spaţiu de agrement. Un teren de fotbal, bănci, o fântâniţă, o mică cabană. Aici, pe malul pârâului, acum secat, se adunau tineri din zonă şi nu numai în întreceri prieteneşti. Era o ieşire în natură. Ideea a aparţinut unui iubitor al spaţiului verde, nu atât prin profesie – silvicultor ing. Ghiţă Gherman – cât mai ales din dragostea faţă de mediul înconjurător. Acum, totul este de domeniul trecutului şi poate că tinerii de atunci s-au refugiat într-un alt spaţiu.

Cum intri în Feleac, pe dreapta, o gospodărie impunătoare. O casă zidită parcă pentru veşnicie, cu anexe pe măsură, iar în grădina casei exploataţia apicolă. Florin Nechita nu este doar apicultor priceput, ci şi un crescător de animale. Din păcate, nici în acest an viaţa albinelor nu a fost pe măsura hărniciei lor. Albinele înseamnă viaţă, organizare, iar lucrul în stupină îţi dă o mare bucurie. Ce ar fi dacă şi noi, oamenii, am munci aşa cum o fac aceste vieţuitoare care, se spune că dacă ar dispărea şi viaţa însăşi ar fi în pericol.

Urcăm cu o maşină 4x4 pe un drum de hotar, cu ogaşuri periculoase şi ajungem în Dumbrava Minunată, în livada lui Ghiţă. 500 de pomi (meri, pruni) şi 300 de butaşi de viţă de vie nobilă. Unii sunt pe rod, alţii doar la anul. „În aprilie a fost mare necaz. În Sucurata şi Pe Căpuş, terenuri învecinate, era zăpadă de puteai să schiezi, iar aici pomii erau tot albi, dar încărcaţi de floare. Era 20 aprilie 2017. Întreaga plantaţie a avut de suferit. Producţia este însă satisfăcătoare, asta şi datorită faptului că am efectuat lucrările de specialitate conform tehnologiei. Fără acestea nu ai fructe. Plantaţia de nuci din Faţa Corbului este în anul doi. 30 milioane lei (vechi) am cheltuit numai pe materialul săditor. Sper ca la cinci ani să intru pe producţie”, ne spunea inginerul Ghiţă Gherman.

În Feleac, un sat cu uliţe asfaltate, cu indicatoare rutiere ca pe DN, cu apă la robinet, mai sunt gospodari de mare calitate. Doru Mărcan – Duţu cum este alintat, este unul dintre ei. Utilajele lui brăzdează hotarul satului şi mai departe. O muncă grea este în agricultură. Dar cine s-o facă dacă nu noi, cei de aici. Familiile Drăgoi şi Părăuan sunt alţi doi felecani care fac cinste satului.

În mijlocul satului, Biserica Ortodoxă. În urmă cu mai mulţi ani, Arhiepiscopul Irineu a binecuvântat strădania celor de aici, a preotului Herteli, a enoriaşilor. Acum, părintele este la pensie. Se bucură de darul ce i l-a dat Dumnezeu, o frumoasă familie cu şase copii, cu nepoţi. Se gândeşte mereu la cei aproape 30 de ani pe care i-a slujit aici în această comunitate de oameni deosebiţi. În curtea Sfântului locaş se află un monument al eroilor. Am mai scris cândva exprimându-ne nedumerirea şi deopotrivă bucuria că pe acest monument sunt încrustate nume de felecani participanţi la războiul de independenţă din 1877. Români din Transilvania, aflată sub o altă administraţie atunci, participă la lupta pentru independenţa României.

Se întorc felecanii acasă. Nu atât cei cu rădăcinile aici ci şi alţii impresionaţi de frumuseţea locului, de puritatea aerului, de bunătatea locuitorilor. Un medic din străinătate îşi construieşte o casă demnă de cetăţile medievale. Doctorul Irimeş, originar de aici, acum specialist de prestigiu în Germania, şi el revine în Feleac. Un caz cu totul special este al lui Sorin Crişan. Deşi nu este de loc din Feleac, ci doar prin alianţă a sosit aici, el îşi ridică o casă demnă de invidiat. Este trecut de prima tinereţe, are familie, copii şi de mai bine de cinci ani lucrează cu soţia în Germania. Revine an de an în ţară şi în satul Feleac, pe care îl iubeşte cu adevărat. A rămas impresionat când, ajungând la Primăria Nuşeni, primarul Ioan Mureşan i-a spus: „Bine ai venit în comunitatea noastră”. A fost bucuros să afle că administraţia locală îi încurajează pe cei care doresc să se stabilească în satele şi aşa părăsite ale ţării. „Eu am de gând să-mi termin această casă, mai ales că am la dispoziţie toate utilităţile necesare: apă, gaz, curent electric. Şi mă bucur că am găsit acest spaţiu minunat, cu oameni prietenoşi şi săritori cum este satul Feleac”.

O problemă pe care am întâlnit-o în discuţiile cu cetăţenii este cea referitoare la drumul judeţean. Cum spuneam, uliţele Feleacului sunt asfaltate. Urmează şi drumurile de hotar să fie modernizate. Însă drumul judeţean care face legătura cu centrul de judeţ este, în continuare, într-o stare nu prea bună, deşi în ultima perioadă s-a mai intervenit cu balast pentru fluidizarea circulaţiei. Primarul comunei, Ioan Mureşan, ne spunea vizavi de această cale rutieră că se află aproape în fază de proiectare şi se speră ca într-un viitor nu prea îndepărtat şi legătura dintre Nuşeni – Feleac şi mai departe, până la DJ 151 să fie parcursă pe un drum asfaltat.

Să amintim faptul că, zilnic, zeci de felecani fac naveta la unităţi din Bistriţa, Sărata, Beclean şi în alte localităţi, iar accederea lor spre locul de muncă se face, mai ales în timpul iernii, destul de anevoios.

Vizitând satul Feleac, am ajuns şi la „porodicarul”, despre care ziarul nostru a mai scris în urmă cu un an. Cultura de roşii şi de ardei, ne spune Ştefan Oşan, a avut de suferit din cauza secetei prelungite. Plantele au început să se usuce, cu toată intervenţia noastră. Avem însă legume ecologice, nu stropim cu insecticide sau pesticide şi am fertilizat terenul numai cu îngrăşăminte naturale, iar roşiile sunt pe măsură.

Clădirea şcolii este pregătită pentru noul an de învăţământ. Sunt două cadre didactice, la învăţământul primar, învăţătorul Moldovan, ce continuă tradiţia tatălui său, iar preşcolarii sunt îndrumaţi de Nadina Boloş. E linişte în curtea şcolii în aşteptarea deschiderii noului an de învăţământ.