Pelerin la mănăstire

Ziua de miez de vara se deschide deasupra Munţilor Rodnei ca o floare cu parfum ales. Cununi de nouri supăraţi astupă răbufnirile soarelui deasupra drumului care şerpuieşte, urcând domol pe firul râului cel repede, tăind lunci, păduri şi livezi. De-o parte şi de alta, case înflorate, gătite de sărbătoare. Maşini, microbuze şi autobuze, găfâie monoton urcând muntele. Locurile sunt strâmte şi înghesuite şi pelerinii aşteaptă lumina largului, a poienii dintre păduri. După mai bine de un ceas de drum valea se deschide şi în faţa ochilor o privelişte de rai verde bucură călătorii. Am ajuns. De sus , de pe colină, biserica răsfrânge lumină şi linişte. Pelerinii-şi trag sufletul şi , cu bucuria izbânzii, urcă mulţimea de trepte, dalate cu piatră , până la altar. Bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, copii, sănătoşi ori bolnavi, cu necazuri şi dureri, se-nchină şi-şi depun plângerile la voia Domnului. E 29 iunie, ziua în care s-a tăiat capul apostolului pentru credinţa în Iisus. Zi de jertfă şi răscumpărare. Lumina creşte mereu şi Bunul Dumnezeu nu îngăduie nici un strop de ploaie. Când soarele se iţeşte dintre nori o căldură copleşitoare cuprinde poiana. Apoi, de deasupra Parvei, dinspre munţi, un val răcoros îmbie frunţile pelerinilor la bucurie. Clopotele răspândesc unduiri de bronz peste vale şi rugăciunea începe. Episcopul Irineu Bistriţeanul, înconjurat de un sobor de preoţi, săvârşesc Sfânta Liturghie. Lume multă. Sute şi sute de pelerini îngenunchează, înconjoară biserica, se roagă. Unii au venit de aseară şi-au privegheat icoanele, sub bolta înstelată. Nu par deloc obosiţi. Pe chipurile lor se răsfrânge acea lumină binecuvântată a zilei de sărbătoare, a drumului crucii, a speranţei. Acum, aici, toţi suntem copiii Domnului, toţi suntem fraţi. Ura, mânia, pizma şi zavistia au rămas departe, în urmă. Cu frunţile plecate ne încredinţăm Domnului. Toţi. Într-un glas :”Cred într-unul Dumnezeu !” Şi Dumnezeu e cu noi. Liturghia curge ca un ivor nesfârşit. Rugăciuni, pricesne, cântări, una mai frumoasă decât alta. Înaltul rosteşte cuvântul de învăţătură. Fiţi buni, fiţi darnici, fiţi creştini. Buni creştini. L-am auzit de-atâtea ori dar, parcă, de fiecare dată e mai frumos, mai plin de înţelepciune. Oamenii ascultă vrăjiţi şi pare că am dori să nu se mai termine. Dar soarele înconjoară mănăstirea,umbra ne-nvăluie şi, purtând binecuvântare arhierească, încet , coborâm în lume. Iar la griji, necazuri şi nevoi. Şi a fost hramul Mănăstirii Sf. Apostoli Petru şi Pavel de la hotarul dintre Parva şi Rebra.

Traian Parva Săsărman