Pentru artista Uţa Păvăluc Kovacs, Mateiul este suflet, este viaţă, este iubirea cea dintâi

De câte ori revine în satul natal, Uţa Păvăluc Kovacs pluteşte ca într-o lacrimă de bucurie. Acea bucurie pe care o trăieşte omul locului – ţăranul – sărutându-şi, ca o ibovnică, pământul. Vizitând expoziţia pictoriţei din Matei, ai impresia, în special pentru cei cu rădăcini ancestrale, că satul este suflet, este viaţă, este iubirea cea dintâi. Satul, în creaţiile ei, este viaţa întru începuturi, este naştere din nou sub zodia veşniciei. Ca să înţelegi semnificaţia mitologică a operelor pe pânză, este neapărat obligatoriu să poposeşti şi în casa artistei din Matei. Nu este o casă oarecare, aşa cum sunt atâtea în această minunată localitate, ci este un muzeu pictat, este o bijuterie artistică, originală.

          Uţa Păvăluc Kovacs este deopotrivă şi pictor, şi constructor, şi arhitect, dar şi salahor. Mânuieşte pensula tot aşa ca şi sapa ori târnăcopul. Casa, şura, beciul sunt opere de artă. Artista are idei, are forţă şi imaginaţie.

          Absolventă a Liceului de Arte Plastice din Satu Mare (pe vremuri funcţiona aici o şcoală de arte şi meserii), a fost profesoară de desen, organizând cu elevii expoziţii, pictura pe sticlă aducându-le numeroase premii. A urmat facultatea, obţinând şi un masterat.

          Recenta expoziţie, cuprinzând peste 60 de lucrări, are o idee centrală care s-ar rezuma cam aşa: „Suntem clipa care trece prin timp”. Pentru artistă, clipa înseamnă întoarcerea acasă, în sat, unde şi respiraţia este alta, unde aerul vine din adâncuri, acolo unde identitatea nu se pierde, unde tradiţiile şi obiceiurile încă mai respiră prin pictură. „Când picură pe viţa-de-vie un strop de rouă simt o imensă bucurie, când seminţele de porumb încolţesc ori când admir faliile de spoială de la Rupturi mă simt împlinită”, ne spune artista. Şi acum, în clipele de răgaz, cutreieră dealurile şi pădurile din apropiere în căutarea copilăriei, însoţită fiind de Dor, bucurându-se la întâlnirea cu micile vietăţi. Prin Bungur, Pleşa, Rupturi, Coltauă ori Valaşcut, şi acum se văd, transpuse în creaţii deosebit de frumoase, urmele celei pentru care satul primilor paşi rămâne centrul universului.

          Ca o preţuire pentru satul natal, Uţa Păvăluc a donat Primăriei din Matei două lucrări intitulate sugestiv: Apus de soare pe Moara aia stricată şi Râtul Mateiului cu dâmbul lui Matei Corvin.

          Artista, foarte prolifică, pregăteşte o altă expoziţie, prin februarie, cu o tematică interesantă: Flori şi femei. „Îmi place să mă ocup de sufletul meu prin pictură”, mi-a spus cu vădită emoţie artista din Matei, pe care o felicităm pentru frumuseţea picturilor şi despre care vom mai auzi cu siguranţă.