A plecat la locul cu verdeață inginerul silvic DINU MISĂILĂ, omul cu fapte demne și caractere frumoase

Duminică, 20 decembrie 2020, inginerul profesor Dinu Misăilă și-a făcut mutația într-o altă zonă cu verdeață, în compania îngerilor și a Sfinților Mărturisitori cu care a semnat un  act de conviețuire, înainte cu câteva zile de la Nașterea Mântuitorului.

            A primit lumina sfântă la data de 28 mai 1948, în localitatea Cahăr, județul Sălaj, fiind unicul fiu din familia cărturarilor Dobrin și Sabina. A urmat școala la Vișeul de Sus, unde s-a mutat cu familia, localitatea natală a mamei. În toți anii de școală a fost un elev eminent, cu rezultate de excepție la toate obiectele și note maxime la bacalaurat. Își continuă studiile la Facultatea de Silvicultură din Brașov. Era pasionat de cercetare în domeniul refacerii și conservării  vegetației forestiere. Obține licența de inginer silvic în anul 1971 și este repartizat la Bistrița, sectorul Telciu, unde a lucrat până în anul 1974, când este numit profesor inginer la Grupul Școlar Silvic din Năsăud și unde și-a obținut toate gradele didactice în învățământ, acumulând o vechime de peste 35 de ani de activitate neîntreruptă în predarea disciplinelor silvice și peste 23 de ani în funcții de conducere a școlii.

Pădurea, pentru silvicultorul năsăudean, nu a fost carne de ospețe, ci frânturi din sfera vie, stăpâna și adăpostul acestei umanitare lumi, care numără mii și mii de specii vegetale și animale, așa cum recita adeseori din Eminescu:

„Împărat slăvit e codrul

            Neamuri mii îi cresc sub poale

            Toate viețuind din mila

      Codrului, Măriei Sale.”

A fost un luptător pe tărâm pedagogic, implicându-se cu toate forțele atât în predare cât și în crearea bazei tehnico materiale, calificarea și reciclarea cadrelor din domeniul silvic cu studii medii, postliceale și profesionale, specialiști în ale pădurii, care atunci când se rezemau de un copac, simțeau respirația și pulsul său. Stăpânea foarte bine atât silvicultura cât și literatura, hărăzit atât de darul dat de natură, cât și de harul  clasicilor literaturii române.

A întreținut în școală o atitudine relaxantă de lucru, cu o relație afectivă, pozitivă, cu respect față de elevii pe care-i trata ca pe oamenii maturi. A fost omul care s-a impus prin puterea faptelor, corect, drept și principial, consecvent cu el însuși. În personalitatea sa regăsim modelul plin de simplitate și încredere, atrăgând prin sinceritatea, autenticitatea și inteligența sa, un model de cărturar greu de egalat, un model al lumii elevate, un exemplu de conduită civică și de implicare în dezvoltarea comunității și societății pentru binele tuturor.

Sunt prea puține cuvintele pentru a vorbi despre un asemenea om, competent, delicat și vertical, cu o formație multiculturală, care a adus idei înnoitoare în sistemul învățământului silvic, cu propuneri pentru manuale, autor de programe școlare, activitate practică, concursuri, olimpiade, ca membru în Consiliul Consultativ de specialitate, membru în Consiliul de management al Inspectoratului Școlar, coordonator pentru proiecte de gradul I pentru maiștri instructori în specialitatea silvicultură și exploatări forestiere, membru în colectivele de redactare a subiectelor de BAC și a celor de titularizare în învățământul de specialitate, președinte al comisiilor de certificare a competențelor profesionale pentru absolvenții liceului silvic, a dezvoltat parteneriate cu școli similare din țară și dinafară: Franța, Slovenia. Deci, nu a fost absent nici o zi din propria viață.   

Zilnic își uda o fărâmă de suflet cu o floare cu un peisaj natural, cu un pește cu o ciupercă sau cu răsăritul stelelor sau roua dimineții, striga mereu prezent la apelul naturii, cu liniște bogată în trăiri. 

A zâmbit, a dăruit și a trăit frumos, fiind un sprijin pentru semeni.

Dumnezeu să te așeze într-un loc plin cu arbori și flori, pentru a-ți putea continua cercetările inițiate pe pământ.

     Drum bun, Domnule Inginer!

  Ioan Mititean