Poezia Ioanei Precup

Născută în ţinutul de basm al Văii Ilveilor, la Leşu, Ioana Precup a demonstrat, de-a lungul timpului, că este un poet sensibil, aplecat cu drag spre rădăcina satului natal, acolo unde doinea, de răsunau codrii, mama ei, privighetoarea Leşului, Maria Precup, şi de acolo de unde îşi au seva şi cântecele surorii ei, Mărioara Precup.
Volumul „Dansul înserării”, apărut la Editura Primus”, este un omagiu adus frumuseţii vieţii, poeta adunând între coperte primăveri, veri, toamne, dar mai ales dragostea pentru aproapele: „De dincolo de timp/ De dincolo de dor/ Răzbate o simfonie/ Pe strună de izvor/ Îmi descalţ sandala/ Şi mă plimb desculţă/ În dansul înserării/ Iarna-şi cerne neaua/ Şi mă înveşmântă/ În fulgii tăcerii./ Cu aripi albastre/ Poleite-n dorul/ Visurilor mele/ Mă înalţ în zbor/ Prin grădini de rai/ prin rouă de stele”. Atunci când viaţa ne îngenunchează apare întotdeauna un apărător al sufletului nostru: „Înfăşurată-n aripi de înger/ Privesc nesfârşitul/ Ascultând glasul văzduhului/ Ascult tăcerea pietrelor/ Cu sufletul în palmă/ Urc spre lumina din vis”.
Poezia este, pentru Ioana Precup, un adevărat mod de recuperare a valenţelor spirituale, un cântec prelung al sufletului şi, mai presus de toate, un mod de credinţă: „Poemele, lacrimi arzând/ Se grămădeau la geam/ Deschide! Deschide!”. Ca o frunză între cer şi pământ, poeta ne poartă cu paşii gândului pe potecile de ea descoperite pe drumurile libertăţii: „Când se despletesc/ Miresele cerului/ Şoptesc cum sar/ În valea rugăciunii/ Îngerul înhămat/ La carul sufletului/ Se plimbă pe pajişti/ De dor/ La întâlniri cu umbrele/ Cu amintirile”. Icoana mamei, rugăciunile, amintirile, toate constituie jurământul poetului ca adevărate teme pe scara de lumină, acolo unde este pelerin al Golgotei: „Când păşeam desculţă/ Pe cioburi de stele/ Pasărea lumină/ M-a purtat pe aripi/ Până la izvorul/ Poeziei mele”.
La vârsta de 75 ani, Ioana Precup este unul dintre scriitorii care fac cinste judeţului Bistriţa-Năsăud, aducând, din preaplinul sufletului ei, comori ale spiritualităţii româneşti.