Poezie şi picturǎ românescǎ în Voyage la galeria parizianǎ „Thuillier”

Galeria de artǎ „Thuillier”, aflatǎ în Le Marais, unul dintre cele mai vechi cartiere ale Parisului veacului al XII-lea: gazda expoziţiei internaţionale de poezie ilustratǎ Voyage (Cǎlǎtorie), între 21 noiembrie şi 4 decembrie.

Printre cei 25 de expozanţi – poeţi, fotografi, pictori, graficieni francezi şi francofoni din Chile, Franţa, Maroc, Martinica (teritoriu francez din Caraibe) – la iniţiativa poetului Joël Conte, preşedintele asociaţiei „Rencontres Européennes EuroPoésie” (REE) – Întâlniri Europene EuroPoezie) – trei românce: Victoria Fǎtu-Nalaţiu (artist-plastic, poet, Bistriţa), Diana-Adriana (artist plastic, Sulina) şi eu însǎmi, sub pseudonimul de poet Lulli dell’Teiu, ales în memoria pǎrinţilor şi vetrei natale.

Iar printre coexpozanţi, am recunoscut (selectiv, în ordine alfabeticǎ), prieteni mai vechi: Rozelyne Chevalier (Franţa), Mariéva Sol (Franţa), Ozoua Soyinka (Martinique), Pascal Billon (Franţa), François Fournet (Franţa), Artur de Oliveira (Franţa), Pablo Poblete (Chile/ Canada), Thierry Sajat (Franţa), Hervé Semence (Franţa).             

 Gǎsirea cu Victoria Fǎtu-Nalaţiu, invitatǎ de onoare a organizatorilor şi prezentǎ pentru pentru a patra oarǎ la Paris, alǎturi de acest grup minunat de prieteni, a stat sub semnul bucuriei şi împrietenirii fulgerǎtoare. Cele douǎ evenimente principale ale expoziţiei, vernisajul din 25 noiembrie şi scena „ouverte à la poésie et à la musique” – pe care aş numi-o în românǎ Murg poetico-muzical – din 29 noiembrie, mi-au înlesnit apropierea atât de poezia cât şi de arta talentatei bristriţene.

Inspiratele sale monostihuri, haikuri ori senryu din volumul sǎu trilingv (românǎ, englezǎ, japonezǎ) Beţia cu nectar, mi-au plǎcut atât de mult, încât m-am gândit sǎ-i fac o surprizǎ, traducându-i în tainǎ versuri din ciclul „Anotimpuri”… Oracol ad-hoc al metaforelor şi simbolurilor doamnei Victoria Fǎtu-Nalaţiu, am avut bucuria sǎ le citim împreunǎ, bilingv, în românǎ şi francezǎ, în faţa publicului galeriei Thuillier. Emoţiile nu mi-au fost puţine, ştiind cǎ este prezentǎ Gabriela Rusu, traducǎtoarea aceloraşi texte, în englezǎ…

Plecat la Bistriţa, într-un schimb de experienţǎ, Joël Conte, a fost marele absent al murgului poetico-muzical. Animat de Thierry Sajat, presǎrat de lecturile de poezie din creaţiile proprii ori declamate cu patos de Thierry Gaulthier din clasicii francezi, serata s-a încheiat în acordurile talentaţilor chitarişti şi cântǎreţi din grup, printre care Claude şi Franck Viguié.

Ne-au onorat cu prezenţa la aceastǎ sǎrbǎtoare a întâlnirii poeziei şi artei româneşti cu poezia, fotografia, pictura şi muzica confraţilor francofoni, printre alţii: Jean Awitor (Togo), realizator TV, Francis Berthelot d’Azay, romancier, istoric al artei, peisagist, colecţionar, Victor Hountoudji (Benin), poet, Françoise Labadie (secretara REE), Simina Lazǎr (inginer, exilul românesc „vechi”¹), şi alţii

Reprezentant al celei de-a treia generaţie moştenitoare a deosebitei admiraţii pe care generalul Henry Berthelot a purtat-o Regatului România, i-am cerut lui Francis B. d’Azay o pǎrere de ansamblu despre prezenţa acestei insule de artǎ româneascǎ în mijlocul vuietului talazurilor autorilor francofoni. Citind poemul lui Joël Conte, Voyage de anges (Cǎlǎtoria îngerilor), inspirat de cele patru icoane pe pânzǎ ale Victoriei Fǎtu-Nalaţiu, mi-a rǎspus cu un amuzant joc de cuvinte (intraductibil): „dans les tréfonds de la Galerie, qui ne sont pas caves voûtées, c’est bien la première fois que par des anges, je suis envout锲. Comparând-o pe autoare cu o a cincea icoanǎ, celelalte reprezintǎ fiecare, câte o „épopée différente de l’éternité des anges. Incontestablement, le travail de l’artiste, par ailleurs poétesse et écrivaine, est digne de soutenir la comparaison avec celui de nos Chagall, Carzou ou bien encore Lurçat, lorsque ces derniers se sont prêtés aux exigences de la Tapisserie”³.

I-am urmǎrit apoi privirea-i alunecândǎ pe cele douǎ ilustraţii ale Dianei Adriana, inspirate de propriile-mi poeme, brodând, într-un târziu, despre aceste „couleurs franches de la jeune artiste graphiste, bercée aux clapotis des flots du Danube s’éparpillant dans son Delta”⁴.

Poetul şi editorul Thierry Sajat, animatorul seratei, a amintit de altfel, în final, un amǎnunt important: ideea acestei expoziţii de poezie ilustratǎ, încolţitǎ în inimile generoase ale fondatorilor Întâlnirilor EuroPoésie şi gǎzduitǎ pentru a doua oarǎ de galeria Thuillier, prin bunǎvoinţa directorului sǎu, Denis Cornet, tinde sǎ devinǎ tradiţie… Împlinind de altfel, scopul caritabil al acestei asociaţii: „promouvoir la culture partout dans le monde, en français”⁵.

Dar, pentru Victoria Fǎtu-Nalaţiu, surprizele nu s-au oprit aici… Pânǎ la plecarea în ţarǎ, hotǎrâtǎ cǎtre ajunul Sfântului Nicolae, imediat dupǎ strângerea lucrǎrilor, va avea agenda plinǎ de invitaţii şi serate organizate de prietenii poeţi, printre care Mariéva Sol, în cinstea prezenţei domniei-sale, la Paris.

Ceea ce ne va face despǎrţirea, în pragul Sǎrbǎtorilor, mai dulce, mai linǎ…

Marilena Licǎ-Maşala

scriitor, traducǎtor, publicist

Paris, 1 decembrie 2014

Note:

1 Exil românesc „vechi”: am numit astfel, pe criterii istorice, românii stabiliţi în Franţa înainte de cǎderea Zidului Berlinului, spre a-i deosebi de imigrarea recentǎ, din motive economice, un complex fenomen socio-cultural care a dat naştere „diasporei româneşti”.

2 „În adâncul Galeriei, fǎrǎ a fi un beci fermecat, este pentru întâia oarǎ cǎ, aflat printre îngeri, mǎ simt vrǎjit” (cf. Francis Berthelot d’Azay).

³ „Fiecare (din cele patru icoane) reprezintǎ o epopee diferitǎ despre eternitatea îngerilor. Incontestabil, munca artistei – poetǎ, totodatǎ – ne trimite cu gândul la Chagall, Carzou ori Lurçat, întrucât aceştia au rǎspuns cerinţelor Tapiseriei” (cf. Francis Berthelot d’Azay).

⁴ „Culorile vii, directe, ale tinerei artist-grafician Diana Adriana, legǎnatǎ (în evoluţia artisticǎ) de clipocitul valurilor Dunǎrii, risipite în Delta ei (natalǎ)” (cf. Francis Berthelot d’Azay).

5 „Promovarea culturii peste tot în lume, în francezǎ”.