ÎN POLONIA LA PRIETENI

Graţie programului iniţiat şi finanţat de Uniunea Europeană: De la Atlantic la Marea Baltică – Comunităţile locale ca Lideri ai Comunicării, reprezentanţii oraşului Năsăud, în frunte cu primarul ing. Dumitru Mureşan şi coordonatoarele proiectului de înfrăţire, Carmen Camelia Oltean şi Dana Cosma Someşan s-au aflat în plăcuta şi instructiva calitate de oaspeţi ai oraşului Mlava din Polonia, în perioada 21 iunie-1 iulie, ca răspuns la vizita pe care prietenii polonezi au făcut-o anul trecut în oraşul Năsăud. După o călătorie de 23 de ore pe şoselele din trei judeţe româneşti şi trei ţări europene, grupul celor 24 de năsăudeni, alcătuit din consilierii locali: prof. Adriana Moldovan, prof. Mărioara Secheli, ing. Petru Mihai Drăgan, ec. Vasile Pavelea, ing. Ioan S. Moldovan, tehn, Filip Zachei; ec. Monica Rai, funcţionară la Primărie, Alex Soare, translatorul grupului; omenii de afaceri: Dorel Oltean, Maria Dragotă, Grigore şi Camelia Iuga, Marin Sângeorzan; prof. Dorel Alexandru Coc, directorul Colegiului Naţional „George Coşbuc”, prof. Dorina Chitu, director al Grupului Şcolar Economic şi de Servicii, Valentina Vlaşin, consilier parlamentar, prof. Ioan Seni, preşedintele Despărţământului Năsăud al Astrei, prof. Ioan Lăpuşneanu, preşedintele secţiunii literare ASTRA, ing. Dragoş Constantin Tănase, preot Florin Rusu şi conducătorul auto Dan Pop a ajuns în frumosul şi ospitalierul oraş Mlawa, situat pe şoseaua 77 (respectiv 7), în voivodatul Mazovia, cu capitala Varşovia, considerat cel mai bogat dintre cele 17 voivodate ale Poloniei.

În centrul oraşului am fost întâmpinaţi de doamnele Katarzyna Kaszuba şi Debska. Cum Dana, Carmen şi Adriana le cunoşteau de la Năsăud pe cele două doamne, au început pupăturile triple, după obiceiul polonez, care vor dura până în seara de 30 iunie, lângă hotelurile Atos, Aramis şi Portos din Varşovia, în semn de adâncă prietenie şi simpatie. În faţa bisericii din centru, pe faţada Primăriei şi pe alte clădiri erau arborate drapele româneşti.

Scopul acestor întâlniri între reprezentanţii diferitelor oraşe din Europa este de a purta discuţii referitoare la încheierea unor parteneriate în diferite domenii de activitate: economic, cultural, social, învăţământ, turism în vederea înfrăţirii dintre localităţi, a realizării unor relaţii de colaborare interpersonale şi intracomunitare prin care se va realiza, în timp, o coeziune puternică între statele Uniunii Europene. De altfel în toate întâlnirile avute s-a rostit, de ambele părţi, dorinţa de a se închega o prietenie şi o colaborare de lungă durată, mai ales că şi prietenii polonezi s-au întors cu amintiri plăcute de la Năsăud.

Între Năsăud şi Mlawa sunt mai multe puncte de asemănare. Ambele oraşe sunt vechi, Năsăudul atestat documentar în 1245, iar Mlawa în 1429. Ambele localităţi au fost oraşe de graniţă. La Năsăud a fost sediul Regimentul II de graniţă austriac, în perioada 1763-1851, iar Mlawa a fost la graniţa cu Rusia. Mlawa este un oraş martir, în timpul celui de al doilea război mondial fiind distrus în proporţie de 70%. În apropierea acestui oraş s-a desfăşurat, în toamna anului 1939, una din cele mai sângeroase bătălii de la începutul celui de al doilea război mondial. Şi-au pierdut viaţa circa 8000 de persoane, majoritatea evrei, la fel cum şi din Năsăud au fost deportaţi toţi evreii şi foarte puţini s-au mai întors. Atât Năsăudul cât şi Mlawa sunt oraşe cu pronunţat caracter etnic. În Năsăud populaţia covârşitor majoritară este formată din români, iar în Mlawa din polonezi. Deşi ambele oraşe au fost secole întregi sub dominaţii străine. Din punct de vedere confesional există o deosebire între ele. În Mlawa populaţia este aproape în totalitate de religie romano-catolică, fără să fie recunoscute alte culte, iar în Năsăud majoritari sunt ortodocşii, dar există şi romano-catolici, greco-catolici, reformaţi şi mai multe culte neoprotestante. Din punct de vedere demografic cele două oraşe se deosebesc. În timp ce Năsăudul are 10.500 de locuitori Mlawa are 35.000. Însă ambele oraşe au un pronunţat caracter educativ şi cultural. Se află în ele mai multe şcoli de nivel primar şi liceal, precum şi instituţii de învăţământ superior. Apoi ambele oraşe au muzee şi biblioteci bogate, numai că în biblioteca orăşenească din Mlawa nu există nici măcar o carte tradusă din literatura română, în timp ce la Năsăud există mai multe cărţi ale unor scriitori polonezi traduse în româneşte.

Programul propus de gazde a fost bogat, variat şi instructiv. În cele zece zile petrecute pe pământ polonez am vizitat: muzee, cetăţi, unităţi economice şi de învăţământ, dar am avut şi momente de destindere şi spectacole excepţionale din punct de vedere artistic.

PATRU CULORI ÎN DOUĂ DRAPELE

Punctul culminant al vizitei noastre s-a desfăşurat în ziua de 26 iunie în Aula Magna a Şcolii de Muzică. Sala, asemănătoare cu cea a Teatrului din Braşov, era împodobită de sărbătoare. Pe un panou dreptunghiular, vopsit în culorile alb, roşu, galben şi albastru erau scrise numele celor două oraşe: Mlawa – Năsăud. Culorile drapelului polonez sunt alb şi roşu, prin culoarea sângelui şi a focului îngemănându-se două drapele, al Poloniei şi al României. Pe scenă, lângă masa prezidiului se afla un coş uriaş cu flori în aceleaşi culori: alb, roşu, galben şi albastru. La masă iau loc trei primari: Slawomir Kovalewski al Mlawiei, Dumitru Mureşan al Năsăudului şi Ricardo Mariani al oraşului italian Mandello del Lario, oraş cu care Năsăudul s-a înfrăţit anul trecut şi este în perspectivă de a se înfrăţi cu Mlawa. După discursurile celor trei primari în care se enunţă posibilităţi de încheiere a unor acorduri economice, culturale, de învăţământ şi pe linie de tineret, dar şi posibilităţile depăşirii crizei prin eforturi comune, se intonează imnurile Poloniei şi României. Primarii Mlawei şi Năsăudului semnează Acordul de Înfrăţire dintre Mlawa şi Năsăud. Se face schimbul de drapele. Primarii se îmbrăţişează şi-şi unesc mâinile în semn de solidaritate. În timp ce în sală răsună Oda Bucuriei, de Friedrich von Schiller imortalizată în Simfonia a IX-a de Ludwic van Bethoven, devenită Imnul Uniunii Europene.

Pe lângă delegaţia năsăudeană la ceremonie au asistat înalte autorităţi din zonă: Miroslav Koylakiewicz - membru al Parlamentului, Wlopdymiery Wojnarowski – prefect, Krzysztof Wasilowski – preşedintele Consiliului Local, Nina Budzichowska, viceprimar, alţi reprezentanţi ai Primăriei, consilieri, un numeros public local. Festivitatea s-a încheiat cu un concert instrumental susţinut de celebra pianistă Anna Maria Stanczyk care a interpretat în mod magistral piese de Fryderyk Chopin şi Edward Grieg. Am fost informaţi că această pianistă a susţinut 200 de concerte Chopin în mai multe ţări de pe diferite continente. Măiestria pianistei a fost răsplătită cu ropote de aplauze.

Concertul pianistei Anna Maria Stanczyk n-a fost unica surpriză de ordin artistic oferită de gazde. În penultima zi a vizitei noastre în Polonia am fost spectatori la Teatrul de Operă şi Balet din Varşovia la opera Carmen, de Georges Bizet într-o montare de excepţie, dar cu o uşoară nuanţă naturalistă. Soliştii, corul şi balerinii au fost la înălţime. Unora, mai exigenţi, nu le-a plăcut interpreta rolului principal.

INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ PERFORMANTE

În urma întâlnirii cu oamenii de afaceri din Mlawa şi vizitarea unor întreprinderi industriale din oraş am constatat că polonezii nu se plâng atât de mult de criză, ca noi, deşi acolo şomajul este mai mare. Circa 10%. Oamenii îşi văd de treabă, muncesc cu responsabilitate şi nu-i prea vezi plimbându-se ori prin localuri. Spre surprinderea noastră am observat că în Mlawa sunt mai puţine făgădaie decât în Năsăud. Dar cele care sunt arată excelent. Şi mult mai puţine maşini.

Am vizitat trei întreprinderi industriale. O întreprindere textilă în care lucrau 65 de persoane la confecţionarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. Întreaga producţie se exportă în Olanda. Întreprinderea mamă mai are patru filiale în diferite oraşe ale Poloniei. În total 250-300 de persoane, din care 30 TESA. Salarul pentru muncitorii necalificaţi este între 500-700 euro pe lună, iar pentru calificaţi 1000-1500 euro.

Următoarea întreprindere vizitată a fost EKSBUT care fabrica încălţăminte pentru femei. S-au încălţat acolo toate colegele noastre cu pantofi ieftini şi buni, la preţ de producţie. Mi-a părut atât de rău că nu i-am ştiut numărul soţiei mele c-o încălţam şi pe ea…

Apoi am vizitat cea mai mare întreprindere industrială din Mlawa, LG. Unde lucrează circa 5000 de specialişti în cele 50 de unităţi afiliate pe orizontală. Întreprinderea a fost înfiinţată în anul 1999 şi este cea mai mare din Europa de acest fel. Se întinde pe 35 ha. În anul 2009 au asamblat 6000 unităţi televizoare (plasme) şi monitoare. Componentele vin din Indonezia, Taiwan etc. Specialiştii fabricii se străduiesc să perfecţioneze mereu televizoarele fapt care are consecinţe în preţul acestora.

Am rămas plăcut surprinşi şi de agricultura poloneză. Pe toată distanţa de peste 1400 km, pe care i-am parcurs pe pământ polonez, n-am văzut o palmă de pământ nelucrat. Chiar dacă şi acolo au fost ploi multe şi inundaţii, am văzut mii şi mii de lanuri de grâu, porumb, sfeclă, fânaţe, dar şi livezi super intensive întinse pe zeci de kilometri pătraţi. Toate acestea sunt intercalate de mii de parcele de păduri, încât Polonia este o ţară verde cum poate era numai ţara Împăratului Verde din poveste. Agricultura este particulară, complet mecanizată, încât n-am văzut nici un atelaj tractat hipo pe toată întinderea Poloniei în cele 10 zile. Cât sunt polonezii de catolici şi cu tot papa lor Ioan Paul al II-ea, care este Cetăţean de Onoare al Oraşului Mlawa şi căruia i s-a consacrat o sală în incinta muzeului Ziemi Zawkrzenskiej, am văzut, duminică 27 iunie, când ne întorceam de la Strezegowo, unde s-a sărbătorit 100 de ani de la înfiinţarea primei formaţii de pompieri voluntari şi ne-au cântat la masă „Stola, Stola”, un cetăţean întorcând fânul. Evident cu un utilaj tractat de tractor. După cum am văzut la unele ferme fân balotat şi pregătit pentru iarnă.

Am vizitat şi o fermă ecologică unde ne-am jucat şi curajoşii din grup au participat la canotaj împreună cu prietenii polonezi, pe o distanţă de 12 km. Vasile Pavelea ieşea primul dacă înaintea lui nu venea un alt echipaj… S-a ales şi el cu un onorabil loc doi. Crezând că este primul, s-a coborât victorios din barcă şi s-a udat din cap până-n picioare şi invers. La un fel de competiţii au participat ai noştri şi la castelul Nidzica, unde am admirat câteva lupte medievale în care cavaleri contemporani „s-au luptat” pentru domniţe şi glorie. După care şi ai noştri au aruncat la ţintă cu suliţe, lănci şi topoare. La fel ca la Parcul de distracţii Kraina Western, construit după chipul şi asemănarea unui aşezământ al indienilor din vestul sălbatic american. De fapt Vasile Pavelea s-a antrenat în toate activităţile. Inclusiv la dans, unde a învăţat cu stoicism paşii unor dansuri tradiţionale poloneze. Dar cea mai mândră poate fi Maria care a dansat chiar cu primarul Slawomir Kowalewski.

ÎNVĂŢĂMÂNT, INSTRUCŢIE, CIVILIZAŢIE

Pe tot parcursul vizitei în Polonia ne-am consolidat impresia că ne aflăm într-o ţară civilizată, cu oameni prietenoşi şi ospitalieri, care respectă regulile de convieţuire socială şi mai presus de toate legile ţării. Peste tot domneşte ordinea şi curăţenia. Nu vezi pe străzi un petic de hârtie sau un chiştoc de ţigară.. La Centrul cultural se desfăşura un program artistic care avea ca mesaj combaterea fumatului. În nici un local public nu se fumează, iar colegii noştri au avut surpriza să constate, când au vizitat Varşovia, că şi în parcuri fumatul este interzis… Despre gunoaie prin localităţi nici nu poate fi vorba.

Ne-am lămurit aceste enigme când am vizitat unităţile de învăţământ. Prima unitate a fost o grădiniţă particulară, construită şi dotată cu tot ce este necesar pentru instruirea şi educarea preşcolarilor. Grupele, fiecare purtând un nume de insectă sau de animale mici, erau formate din câte 10 copii, de a căror îndrumare se ocupau câte două cadre didactice.

O adevărată lecţie de patriotism şi ordine am văzut însă la un gimnaziu unde am asistat la serbarea de încheiere a anului şcolar. Ceremonia a început prin intrarea Gărzii gimnaziului, formată din trei elevi, cu drapelul patriei. S-a intonat apoi imnul naţional. Directorul a rostit o alocuţiune. S-a desfăşurat festivitatea de premiere, constând din cărţi şi albume. Apoi a avut loc un program artistic original: o parodie la adresa profesorilor interpretată de elevi. Fiecărui profesor i-au fost surprinse, prin gesturi şi expresii, ceea ce are caracteristic. După care interpretul rolului a trecut peste covorul roşu şi i s-a acordat un surogat de premiu „Oscar”. După care garda, formată din elevi din ultima clasă, a predat colegilor din clasa inferioară drapelul şi însemnele simbolice, noua gardă s-a retras şi ceremonia s-a încheiat. Pe tot parcursul serbării elevii au păstrat o disciplină exemplară.

Am vizitat şi o unitate şcolară de arte şi meserii, înfiinţată în anul 1965. Se pregătesc aici specialişti în 5 meserii din domeniu gastronomic. Elevii fac practică la cele mai mari restaurante din Dansk şi din alte oraşe, în special bucătarii şi ospătarii. Această şcoală este centru de examinare pentru toate şcolile de profil din Polonia. Unitatea este dotată cu tot ce este necesar pentru pregătirea elevilor în meseriile respective. În prezent se construieşte şi o sală de sport pentru şcoală.

Surprize am avut şi la Colegiul universitar, unde funcţionează două departamente. Clădirea, un local modern cu patru nivele a fost construită şi dotată, la ultimul răcnet al ştiinţei, cu fonduri europene. Un student, emoţionat, a prezentat rezultatele unui proiect internaţional bazat pe educaţie non formală, axat pe termeni de înrudire între civilizaţii, asemănător cu lucrarea profesorului Dr. Vasile Scurtu, coleg şi prieten al regretatului profesor Octavian Ruleanu.

După câte ne-au informat gazdele noastre, din fonduri europene au amenajat complexul sportiv, unde se află şi un bazin de înot, care a costat 3 milioane euro. Pentru modernizarea staţiei de epurare s-au accesat 1,5 milioane de euro, iar pentru amenajarea drumului de la centru la zona industrială 2 milioane euro. Tot cu fonduri europene s-a amenajat parcul; o sumă de 4 milioane euro se va utiliza pentru modernizarea drumului de legătură cu drumul E 7, 85% fiind fonduri europene. De asemenea, tot cu fonduri europene s-au făcut reparaţii la Centrul de Integrare Socială din Mlawa. Oricum Polonia s-a integrat în UE în primul val şi pare-se că polonezii sunt mai europeni decât noi. Probabil polonezii nu cunosc instituţia ciubucului. Deşi au avut şi ei confruntări cu turcii… Încă un aspect ce vizează civilizaţia trebuie remarcat. Cât am fost în Polonia erau ultimele zile ale campaniei electorale pentru alegerea preşedintelui. Am rămas surprinşi că pe distanţe de sute de kilometri n-am văzut mai mult de 20 de tablouri ale celor doi candidaţi, nici îndemnuri pe cine să aleagă şi nici dezbateri necivilizate la televizor. Televiziunile îşi prezentau programul lor normal. Şi numai în limba polonă, inclusiv cântecele şi filmele, cele străine dublate în polonă. În timp ce la noi campania electorală durează de două decenii, încât n-avem timp să mai şi muncim…

O grijă deosebită se acordă şi persoanelor nevoiaşe: şomeri, orfani, familii monoparentale etc. prin cele două instituţii specializate: Centrul de Integrare Socială şi Centrul Social de Suport, primul finanţat dintr-un program UE, în cadrul Anului European al Combaterii Sărăciei şi Excluderii Sociale, iar cel de-al doilea din bugetul central şi local.

POLONIA EROICĂ ŞI PATRIOTICĂ

Din aspectele relatate şi din altele pe care le vom aminti am dedus că polonezii, mult încercaţi de vitregiile istoriei, ţara lor fiind împărţită de trei ori între Rusia, Austria şi Prusia, iar după al doilea război mondial suprafaţa rămasă la fosta Uniune Sovietică este de două ori mai mare decât cea recuperată de la Germania, sunt animaţi de un adânc sentiment patriotic Polonezii au învăţat lecţiile istoriei şi sunt uniţi şi solidari. Am constatat acest lucru şi vizitând locurile şi lăcaşurile istorice: Muzeul Ziemii Zawkrzenskiej din Mlawa, Castelul Malbork al cavalerilor teutoni, Câmpul de luptă de la Grunwald, locul în care s-au desfăşurat luptele de la Mlawa în septembrie 1939, Colina Wawel din Cracovia cu catedrala Sf. Stanislav şi Sf. Vaclav, unde sunt înhumaţi regii Poloniei şi ultimul preşedinte, decedat în tragedia de la Smolensk. Despre fiecare obiectiv ar fi de scris măcar o pagină. Dar nu ne cerată doamna Olga? De aceea ne vom limita la doar câteva fraze.

Polonezii ne-au vorbit cu veneraţie despre marea bătălie cu cavalerii teutoni de la Grünwald, din 1410, (cea mai mare din evul mediu, după opinia lor), dar n-au amintit faptul că la această bătălie au participat şi arcaşii moldoveni, trimişi de Alexandru cel Bun, care încheiase o înţelegere cu Wladislav Jagello, încă la 12 martie 1402, recunoscându-i suzeranitatea. Aspect corectat de istoricul grupului nostru, prof. Ioan Seni şi recunoscut de polonezi când, pe o ploaie mocănească, ne aflam pe locul bătăliei.

Între moldoveni şi polonezi au existat relaţii de colaborare. Cronicarii noştri Grigore Ureche şi Miron Costin au studiat la colegiile iezuite de la Bar. Polonia era un loc de refugiu pentru boierii persecutaţi de domnii moldoveni. Chiar Ştefan cel Mare a fost sprijinit în bătălia de la Vaslui purtată împotriva turcilor, la 10 ianuarie 1475, şi de polonezii veniţi în ajutor. Însuşi marele Jan Sobieski a făcut două incursiuni, nu prea plăcute, în Moldova sub pretextul luptei împotriva turcilor. De Codrii Cosminului nu-i locul să mai amintim…

Despre bătălia de lângă Mlawa, de la care se împlinesc în septembrie 70 de ani, de asemenea ne-au vorbit cu mândrie patriotică. Armata poloneză a ţinut în loc trei zile puternica maşină de război germană care abia îşi tura motoarele în prima fază a războiului. Au căzut aici eroic sute de ostaşi al căror nume este încrustat cu litere de aur pe o placă de marmură aflată lângă o cazemată pe care se află decoraţia supremă „Virtutea Militară”. În semn de omagiu, în fiecare toamnă, se reconstituie acolo scene memorabile ale uriaşei jertfe a eroilor polonezi. Animaţi de o puternică dragoste faţă de patrie, polonezii nu-i uită pe cei care s-au acoperit de glorie în lupta dreaptă cu ciuma brună. Pentru cinstirea celor şapte decenii, care s-au scurs de la acele evenimente, s-a tipărit deja o broşură cu scene şi schiţe de la acea mare bătălie.

Am vizitat în ultima zi şi Muzeul lagărului de exterminare Auschwitz-Birchenau, la a cărui intrare principală este înscrisă cinica sintagmă: „Arbeit macht frei”... Despre „uzina morţii” Auschwitz nu pot să nu reţin măcar câteva date. A fost un adevărat complex al cruzimii, barbariei şi crimei de neînchipuit în secolul XX, săvârşit de cetăţeni ai poporului care i-a dat umanităţii pe Schiller, Goethe, Bethoven, Tomas Mann şi multe alte genii. Au existat trei unităţi ale acestui complex de exterminare, în care au fost ucişi cu sălbăticie circa trei milioane de oameni.

Auschwitz I a fost lagărul iniţial de concentrare, folosit ca centru administrativ pentru tot complexul. A fost locul execuţiei a aproximativ 70.000 de oameni, majoritatea prizonieri de război polonezi şi sovietici.

Auschwitz II (Birkenau), lagăr de exterminare, unde cel puţin 1,1 milioane de evrei, 75.000 de polonezi şi circa 19.000 de rromi (ţigani) au fost ucişi.

Auschwitz III (Monowitz) a fost lagăr de muncă, unde au fost aduşi bărbaţi şi tineri evrei, polonezi, ţigani şi sovietici selecţionaţi din vagoanele cu deportaţi la sosirea în lagăr. Dintre aceştia au murit aici 1,1- 1,6 milioane de oamenii. Este groaznic şi să te gândeşti ce s-a petrecut acolo în urmă cu aproape şapte decenii, după ce vizitezi acest muzeu… În care s-au păstrat de la cei gazaţi doar haine, dinţi, încălţăminte şi o păpuşă…

Ne-am întors acasă, mai bogaţi dar şi mai amărâţi sufleteşte, după impresiile de la Auschwitz. Am adus cu noi imaginea unor oameni de omenie, a unor prieteni adevăraţi: doamna Katarzyna Kaszuba, care ne-a însoţit tot timpul şi ne-a încântat cu atenţia acordată şi multiplele cunoştinţe etalate. De asemenea, ne-au fost în preajmă doamnele Debska, Brzeszkiewicz, Pilkowska, Bienkowska, Magda Grzywacz, Anna Sokolowska, Malinska, Stachowicz, Nina Budzichowska, precum şi domnii Leszek Arent, directorul muzeului, Stachowicz, Staniszewski, Wisniewski, Korneta, Zygner, Skowronski, Polak, şi mulţi alţii cărora le datorăm o sinceră recunoştinţă.

Am reuşit să surprind în şirele de mai sus o mică parte din impresiile numeroase pe care le-am cules în cele 10 zile. M-am bazat pe traducerile făcute de Alex, Dana şi Carmen, cărora le revine răspunderea dacă s-au strecurat inexactităţi… Partea subiectivă îmi revine, cu observaţia că te simţi o jumătate de om dacă nu ştii limbi străine când te depărtezi de vatră…

Ioan Lăpuşneanu