Postelectoral. Ovidiu Creţu: Voinţă, demnitate şi credinţă

Toate acestea îl caracterizează pe Ovidiu Creţu, care a reuşit să primească mandatul numărul III. Niciun primar, din 89 până acum n-a reuşit să treacă de două mandate, în afară de Vasile Moldovan, pe care bistriţenii l-au învestit să primească de două ori scaunul de primar al acestui municipiu, pe care pe bună dreptate l-a meritat.

         N-am vrut să scriu în timpul campaniei, deşi sunt abonat la acest ziar, am lăsat loc la cei care au candidat pentru primărie, cât şi pentru Consiliul Judeţean. Mai ales că domnul Creţu nu avea nevoie de nicio campanie, şi-a făcut-o singur, prin fapte, nu prin propagandă politicianistă. Cine nu este convins, este rugat să facă o plimbare prin tot oraşul (pe jos, nu cu maşina) şi să vadă Parcul municipal, unde s-au instalat peste 200 de felinare, după un model vechi, de pe vremurile de mult apuse, când Bucureştiului i se spunea Micul Paris şi se cânta „Când felinarele s-aprind”. Să vadă Palatul Culturii, pasajele, Biserica Evanghelică, zeci de blocuri reabilitate termic şi multe altele.

         Domnul Creţu, împreună cu un grup de consilieri bine pregătiţi, bine intenţionaţi (indiferent de culoarea lor politică) au reuşit să dezgroape istoria acestui oraş... îngropată de sute de ani. Marele Iorga zicea că dacă nu cunoaştem istoria suntem ca  nişte copii care nu-şi cunosc părinţii. Pe un post tv spunea că Bistriţa arată acum de 1000 ori mai frumos decât în 1986.

         În campanie, am citit pe unele panouri „Să mişcăm Bistriţa”. Unde s-o mişcăm? Ce, Bistriţa e un vapor să-l mişte pe mare spre ocean şi apoi se supără saşii. O formaţiune politică – PMP – vrroia să mişte oraşul, dar Bistriţa este un oraş medieval, cu o încărcătură istorică foarte veche. Pe un alt panou scria „Să întinerim Bistriţa”. Poate a vrut să scrie ca Bistriţa să fie condusă de oameni tineri, cum este firesc. Dar, mă rog, e dreptul oricărui candidat să se exprime cum doreşte, dar e şi dreptul meu să spun că n-am înţeles de tot ce am citit pe acele panouri, un fel de a zice „Hai la noi să mâncâm nimic”. Sunt convins că şi alţi candidţai pentru Primăria Bistriţa au avut proiecte demne de lăudat. Se spune că nimeni nu e de neînlocuit, dar trebuie văzut cine pe cine înlocuieşte. Alegătorii, indiferent de culoarea politică, înainte să aplice ştampila pe buletinul de vot, aleg pe cel care a făcut ceva. Poate şi alţi candidaţi pot face chiar mai mult, dar una e să „o să fac” şi alta e „am mai făcut”. Şi atunci zici, de ce să dau pasărea din mână pe cea de pe gard.

         Cel puţin aşa am gândit eu. Şi s-a confirmat că marea majoritate a bistriţenilor au gândit ca mine. Oricine ar fi câştigat scaunul de primar ar fi făcut treburi bune pentru acest oraş. Nu este normal şi nici politicos să-l jigneşti pe cel care a câştigat. Cu scuzele de rigoare pentru domnul Ioan Oltean, care este un politician de marcă. Cu ani în urmă, scria în ziar: „Să nu vină Doina Pană să urle în faţa sediului nostru!”. Oare cui i-ar conveni să audă că soţia, sora, fiica lui urlă. Este vorba despre o femeie pentru care noi bărbaţii trebuie să avem un cult şi un respect deosebit. Domnul Oltean e bine să-şi ceară scuze (dacă n-a făcut-o până acum) pentru că ambii sunt politicieni de nota 10. În perioada interbelică, bătălia politică era între liberali şi ţărănişti. În ziarul „Universul”, Ionel Brătianu, care câştigase alegerile, scria: „Liberalii la putere, ţărăniştii taie lemne”. Tot în „Universul”, a doua zi, Iuliu Maniu scrie: „Bine domnule Brătianu, parcă dumneata spuneai că că cuvântul politeţe vine de la politic. Ce ao zice dacă eu aş scrie că, dacă ţărăniştii taie lemne, liberalii adună surcele. Ne întâlnim deseară la 8 la Capşa”. Nu ştiu ce au vorbit la Capşa că nu s-a publicat. Ziarul de pe acea vreme îl am şi acum.

         Şi iarăşi revin la domnul Creţu, pe care l-am auzit la un post local Tv că dânsul e cu faţa la om (adică şi la cei care l-au votat şi la cei care nu l-au votat). Asta spune mult pentru cei care au înţeles. Mi-a venit în minte declaraţia domnului preşedinte Iohannis cu „partidul meu, Guvernul meu”. Asta înseamnă că celelalte partide să-şi aleagă preşedinte? Eu, care nu sunt în partidul dânsului şi nu l-am votat, n-am preşedinte? Incredibil, n-am auzit aşa ceva vreodată, de-a lungul celor 91 de ani pe care-i am. Ce ar fi fost dacă regele ţării din vremurile pe care le-am trăit să zică „partidul meu”. Niciun preşedinte din 90 şi până acum n-a spus aşa ceva. Eu nu l-am votat, dar îl respect, şi mai ales respect votul acelor milioane de români care l-au votat.