Pr. Alin Ciprian Cîndea: Puterea credinței în fața suferinței

Vindecarea unui slăbănog de către Isus (Mt 9,1-8) este o veste excelentă pentru cel afectat, dar cum putem vedea în acest text o veste bună și pentru noi, cei care trăim astăzi? Sunt mulți oameni care și-ar dori să renunțe la tratamentele zilnice, de exemplu. Pot? Cu siguranță nu. Însă, numărul mare de persoane care se confruntă cu dizabilități, cu suferinţe permanente şi boli greu de suportat, nu sunt nicidecum victime ale nepăsării lui Dumnezeu. Și pentru ei există o veste bună.

În timpul slujirii mele într-un centru de reabilitare, vizitam des o doamnă de 75 de ani, paralizată de la vârsta de 5 ani, care  și-a petrecut toată viața într-un scaun cu rotile. Într-o zi m-a întrebat: „Ați spus că Isus poate să vindece, iar eu de 70 de ani îi cer să-mi redea sănătatea și nu m-a vindecat!” La auzul acelei întrebări atât de legitime, am realizat că Isus i-a spus slăbănogului „Ridică-te, ia-ți patul și umblă”, sugerându-i că trebuie să-și poarte infirmitatea și să meargă înainte. Astfel, i-am zis doamnei că Isus îi spune și ei să-și ia scaunul cu rotile și să meargă înainte, purtându-și cu multă demnitate infirmitățile.

Sunt mulți oameni ”sănătoși” care sunt paralizați în viața lor și persoane în scaune cu rotile care au un dinamism incredibil. Mântuitorul ne poate ajuta să avansăm, indiferent de greutățile noastre. Poate fi considerat un adevărat miracol când vezi oameni bolnavi care înainte de a-l întâlni pe Cristos ”erau purtați de pat, iar după sunt ei care poartă patul”. Isus oferă celor care se încred în El harurile necesare și puterea să devină actorii propriei lor vieți, iar infirmitatea să fie doar un fapt care nu-i mai împiedică să avanseze. Sfântul Augustin spunea: „Dumnezeu nu îți cere să-L înțelegi, ci să ai încredere în El.”

Avem cu toții infirmitățile noastre: boli, suferințe, traume și dificultăți prezente. Isus ne spune că putem să ne ridicăm și să redevenim actorii propriei noastre vieți, indiferent de povara noastră. Aceasta este vestea bună. 

Ce legătură are iertarea păcatelor, despre care este vorba în evanghelie, cu vindecarea paralizatului? Isus îi spune paraliticului „păcatele tale îți sunt iertate” pentru că ceea ce îl paraliza era probabil sentimentul de vinovăție. Acest sentiment împiedică acțiunea și degradează imaginea de sine, având efecte profunde asupra psihicului și comportamentului unei persoane. În societatea contemporană, mulți oameni trăiesc cu un sentiment de vinovăție cronic, care îi împiedică să își trăiască viața la potențialul lor maxim. Isus iartă și astăzi păcatele prin sacramentul spovzii și poate să-i elibereze pe oameni de sentimentul vinovăției, permițându-le să se pună în mișcare și să se vindece, chiar și fizic. Papa Francisc ne amintește: „Iertarea lui Dumnezeu nu cunoaște limite; depășește orice barieră a păcatului.”

Reacția anturajului la cuvintele lui Isus arată că iertarea Sa nu este doar o vorbă goală. Iertarea lui Cristos poate schimba cu adevărat o viață. Milioane de oameni pot mărturisi că iubirea și iertarea lui Dumnezeu le-au transformat viețile. „Iertarea este cea mai frumoasă floare a milei” spune Sfântul Ambrozie.

Mulțimea care împiedică accesul la Isus îi poate reprezenta pe toți cei care, prin tradiții și istorii trucate, îi țin pe oameni sub jugul vinovăției și al fricii. Biserica este însă o familie, un loc al prieteniei și ar trebui să se predice mai mult iertarea și harul; să fie un loc al împăcării și al vindecării. „Biserica nu este un muzeu pentru sfinți, ci un spital pentru păcătoși”, spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea.

Prieteni adevărați pot face și astăzi multe pentru noi, la fel ca în evanghelie. Este important să avem prieteni credincioși și să mergem împreună pe cala credinței. E important să privim și să ne încredințăm și prietenilor pe care îi avem deja în cer, să privm spre sfinții care ne-au precedat în credință. Mulți dintre ei au avut suferințele lor. Sfântul Pavel, Sfânta Bernadette Soubirous, Sfântul Francisc de Assisi, Sfânta Tereza de Lisieux, Sfântul Ioan de Dumnezeu, Sfânta Rita de Cascia, Sfânta Gemma Galgani și Sfântul Pio de Pietrelcina, au suferit de diverse infirmități și boli, demonstrând că, în ciuda suferințelor fizice, și-au păstrat credința și au inspirat milioane de oameni prin răbdarea și iubirea lor față de Cuvântul lui Dumnezeu.