Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană: Casele oamenilor nu sunt biserici

Rep.: - Cum ar trebui să trecem peste această perioadă?

         Stelian Tofană: - Sigur că nu este o perioadă plăcută pentru nimeni. O să vedem până la urmă despre ce este vorba cu adevărat în ceea ce noi trăim acum şi, în funcţie de ceea ce vom vedea, mai devreme sau mai târziu, vom înţelege şi prin ce am trecut. Deocamdată, această perioadă pe care noi o traversăm, de izolare, eu am numit-o „carantinare spirituală”, adică, carantina înseamnă izolarea unui lucru, unui obiect sau a unei persoane care este sursă de contaminare. Şi atunci sigur că au fost izolate persoanele care sunt sursă de contaminare, care au fost contaminate cu acest coronavirus. Dar am fost izolaţi şi noi, cei care nu suntem sau nu am fost contaminaţi, pentru a nu fi contaminaţi de alţii. Unde este lipsa de logică în toată problema asta? Dacă ai izolat persoana care este sursă de contaminare, atunci pe ceilalţi de ce-i mai izolezi? Sunt multe întrebări la care acum nu avem răspunsuri, dar vom avea în curând şi atunci, în funcţie de aceste întrebări, pe care oricum ni le punem, vom ştii să rezolvăm în ecuaţie ceea ce noi trăim acum, nu pentru ceea ce va trece ci pentru ceea ce va urma. Acest lucru este important. Adică, dacă acum suntem în starea în care suntem, asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm pasiv, să nu ne punem nicio întrebare, să nu ne punem nicio problemă. Sigur că ne rugăm lui Dumnezeu, dar nu într-o stare de pasivitate, a venit, iată, trăim greul şi ieşim din el pentru că ne-am rugat. Nu, ne rugăm pentru a înţelege ce înseamnă apelul lui Dumnezeu la noi. De aceea cred că ceea ce trebuie să stăpânească în relaţiile dintre noi acum, în mica şi marea familie – mica familie a casei, marea familie a creştinilor – nu este nimic altceva decât introspecţia, adică întoarcerea în noi înşine ca să vedem dacă nu cumva noi înşine, faptele noastre, atitudinile noastre şi rătăcirea noastră sunt cauza pentru care Dumnezeu a îngăduit această situaţie prin care trecem. Şi apoi rugăciunea, după ce am făcut această introspecţie să fie cea care o să aducă mai multă lumină, ca loc de refugiu, dinamic, nu pasiv, în analiza a ceea ce înseamnă, dacă vom găsi acolo - ca individ, ca familie, ca popor, ca neam, ca şi creştini - motive pentru care Dumnezeu a îngăduit să trecem prin astfel de situaţii. În Cartea a doua Paralipomena, capitolul VII, din Vechiul Testament, este un text foarte important, în care se arată că – parafrazez - după sfinţirea templului, Dumnezeu îi spune lui Solomon într-un fel de discuţie, de revelaţie, de descoperire directă,  că atunci când îngăduie în ţară molimă şi bolile peste popor, dacă poporul se va întoarce şi se va ruga, va sluji Dumnezeului adevărat, Dumnezeu va îndepărta molima şi boala din ţară şi stricăciunea, spune textul. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că îi spune lui Solomon: Întorceţi-vă şi spre voi înşivă şi din ceea ce vă spun eu acum să vedeţi dacă nu cumva ceea ce eu îngădui, pedagogic, pentru voi are originea în rătăcirea voastră, în slujirea dumnezeilor străini (asta se spune în text mai departe), faptul că aţi părăsit calea cea adevărată, calea adevăratului Dumnezeu. Şi atunci, iată, perioada asta prin care trecem, de izolare, când stăm în acasă, am spus, este o perioadă în care trebuie să ne rugăm mai mult, să stăm de vorbă unii cu alţii mai mult, copiii cu părinţii, părinţii cu copiii, dar şi o perioadă de introspecţie, să vedem acolo, undeva în adâncul nostru, ce este acolo în raport cu Dumnezeu. Să vedem dacă nu cumva ceea ce este acolo, în adâncul nostru, în raport cu Dumnezeu este cauza, este motivul pentru care Dumnezeu a îngăduit această, să-i zic aşa, încercare prin care trecem.

         Rep.: - Cum decurg cursurile în această perioadă la universitate?

         Stelian Tofană: - Universităţile sunt închise, cursurile se ţin online. De exemplu, astăzi toată ziua am avut cursul online şi nu este deloc uşor, pentru că atunci când eşti la curs eşti cu studenţii faţă-n faţă şi altfel realizezi comuniunea cu ei, pe de o parte e o sală deschisă, dar acum stai 6-8 ore cu ochii în calculator şi este extrem de greu şi de obositor. Pe de altă parte, vom vedea cum va fi examinarea, care în aceste condiţii poate să nu fie foarte obiectivă. Sunt foarte-foarte multe întrebări pe care le avem şi la care încă nu avem răspunsuri vizavi de ceea ce trăim acum.

         Rep.: - Un scurt mesaj pentru credincioşi...

         Stelian Tofană: - Vom ieşi din această situaţie, dar să nu uităm de situaţii posibile viitoare prin care vom putea trece – spuneam odată că mie nu mi-e frică de ceea ce s-a petrecut şi se va petrece acum ci îmi este frică de precedentul creat. Aş vrea să le spun tuturor credincioşilor că trebuie să fim pregătiţi în orice clipă pentru a înţelege apelul pe care Dumnezeu îl face în diferite moduri şi să avem în vedere ca în posibile - să dea Dumnezeu să nu mai fie – astfel de lucruri să nu uităm un lucru: creştinul trebuie să aibă atitudine, creştinul nu trebuie să fie pasiv ci activ în promovarea şi în afişarea crezului său, dar atenţie casele noastre nu sunt biserici. Greşeală totală în astfel de exprimare, indiferent din partea cui vine. Eu nu am fost de acord cu aşa ceva. Casele oamenilor nu sunt biserici. Casele noastre pot fi case de rugăciune, pot fi case de comuniune spirituală, dar în nici într-un caz biserică, pentru că biserică este doar acolo unde se celebrează euharistia. Asta spune Sfântul Pavel despre case, acolo pe unde el a umblat şi pe care le numeşte biserici – casa lui Ştefan. Erau casele în care se celebra euharistia, adică liturghia, unde Hristos cel jertfit era mereu actualizat pe altar. Să nu ne obişnuim cu ideea, pentru că aici este pericolul mare de care eu mă tem,  vizavi de ceea ce spuneam înainte de precedent, să nu ne obişnuim cu ideea, să nu cochetăm cu ea, că iată, ce bine este, casele noastre sunt biserici, stăm acasă, ne uităm la liturghie, ascultăm radioul, stăm pe fotoliu, mai bem o cafea, ne mai uităm unde a ajuns liturghia. Atenţie mare la acest lucru, iubiţi creştini. Îndemnul meu este să vă rugaţi lui Dumnezeu şi să ne rugăm toţi să ieşim din această situaţie, să mergem în biserici şi să înţelegem că în viaţa noastră biserica locul şi biserica este aceea în care este celebrată jertfa euharistică a Mântuitorului Hristos şi nu în casele noastre. Să nu ne obişnuim cu ideea şi să nu rămâneţi acasă spunând că e mai comod acasă decât să mergem la biserică. Aş vrea ca toţi creştinii să înţeleagă un lucru: mergem la biserică, nu stăm acasă pentru că casele noastre nu sunt biserici.

         Să dea Dumnezeu să ieşim cât mai repede din această situaţie, dar avem enorm de mult de învăţat din experienţa pe care am trăit-o.

         Rep: - Mulţumim frumos şi să dea bunul Dumnezeu să şi ascultăm ce a spus părintele profesor universitar dr. Stelian Tofană: casele noastre nu sunt biserici. Toată lumea spune că este biserica de acasă.