Pr Vasile Beni: Doi oameni prezenţi în Templu la rugăciune cu trupul şi sufletul

Şi a zis diavolul către Dumnezeu: "Doamne, oamenii Te supără necontenit şi Tu îi ierţi mereu.... Iar eu Te-am supărat o singură dată şi pe mine nu mă ierţi. Atunci Dumnezeu i-a răspuns:    

-E adevărat că oamenii Mă supără necontenit, dar tot adevărat este că ei îşi cer iertare... Tu nu Mi-ai cerut niciodată iertare”!

     Textului Evangheliei la Duminica treizeci şi treia după Rusalii: „Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 18,10-14).

Dragii noştri credincioşi!

De astăzi în zece săptămâni cu ajutorul bunului Dumnezeu vom sărbători Învierea Domnului, iar Duminica Vameşului şi a Fariseului marchează începutul perioadei Triodului care durează în total 10 săptămâni, perioadă de pregătire pentru marea sărbătoare.

 Textul Evangheliei acestei Duminici ne spune și motivul pentru care Mântuitorul a rostit această pildă, de aceea în cele ce urmează haideţi să ne oprim la rugăciunea şi comportamentul celor doi dar şi la două scurte istorioare.

         Cum s-a comportat şi s-a rugat Fariseul.  În Templu, fariseul se aşază în primele rânduri, ca toţi să-l vadă, rugându-se astfel: ,,Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca şi ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig” (Lc 18, 11-12).

Comportamentul şi rugăciunea fariseului dispreţuiesc pe ceilalţi oameni. Rugăciunea fariseului nu este o mulțumire adresată lui Dumnezeu, ci o proprie felicitare pe care și-o adresează lui însuși. Mulțumirea lui este convingerea că „el este drept”, că este superior celorlalți oameni. Fariseul vede în viața lui numai calități, la ceilalți vicii, păcate, căderi, cu scopul de a afirma și a înălța propria lui personalitate.

Cum s-a comportat şi s-a rugat Vameşul. Sfânta Evanghelie ne spune că, intrând în Templu, se retrage, ca să nu fie observat. Nici nu ştie cum să se roage după regulile timpului, poate doar să repete cele dintâi cuvinte ale Ps. 50: ,,Doamne, ai milă de mine, păcătosul“. El nu-şi ridică ochii la cer, nu are ceva bun ca să-i ofere Domnului şi nici nu-i trece prin minte să se compare cu alţii. Inima lui este plină de durere, pentru că L-a supărat pe Dumnezeu şi a nedreptăţit  atâtea persoane. El se opreşte la intrarea în Templu, priveşte în jos, se căieşte de păcatele sale şi-i cere Domnului să-l trateze cu milă. Acest om, conştient de comportamentul său, care nu este întru totul în linie cu voia Domnului, îi cere Tatălui ceresc să-l ajute, să-l ierte, să-i dea curajul şi puterea să se schimbe.

Există o istorioară a lui Lascarov–Moldovanu despre cum ajung la Judecată ortodoxul păcătos și plin de patimi, dar cu un oarecare cuget smerit, și altul, mândru, din alt cult religios, că nu are păcate.
Și Sfântul Petru spune:
– Doamne, sunt două suflete aici, la Judecată, dar să știi că ești pus într-o dilemă. Căci unul nu prea are păcate, nici nu știu ce să judeci la el, iar altul este prea păcătos, nici nu știu dacă ar trebui să intre aici.
– Cheamă-i la Mine, nu te băga în cele dumnezeiești.
Și întreabă Dumnezeu pe ortodox:

- Ticălosule, tu știi Legea Mea, de ce n-ai păzit-o?

- Doamne, sunt neputincios, leneș, trândav, dacă poți să mă ierți, iartă-mă!

 -De ce ai băut peste măsură și ți-ai chinuit familia și copiii?

- Doamne, acum este prea târziu, dacă vrei, pedepsește-mă.

- De ce-ai fumat, de ce ai trândăvit, de ce nu ai muncit, de ce ai făcut toate acestea, de ce ai fost desfrânat?

- Doamne, mai am vreun cuvânt de îndreptățire? Pedeapsa mă mănâncă! Dacă vrei să mă ierți, iartă-mă!

-Uite, te iert pentru că ești ticălos, du-te de la Fața Mea și fugi în Rai!

Petru a făcut nişte ochi mari, mari, mari, și a zis:

- Doamne, nu ai spus Tu că nimic necurat nu intră în Împărăția lui Dumnezeu? Ce faci, calci Scripturile???

 - Petre, Scriptura se interpretează în Duh nu în literă!!! Tot eu am spus în Scriptură: ,,Pe cel ce vine la Mine n-am să-l dau afară” și ,,Eu n-am venit să judec lumea, ci să o mântuiesc!”Și a tăcut Petru.

Și a venit și cel de altă religie, care deja acum era mândru și „perfect”. Și a întrebat Dumnezeu, ca și cum nu ar fi știut, dar a vrut ca el să pice în propria plasă, de vanitate, de sine, de eu personal depășită de limită a ceea ce cere Scriptura ,,Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima”:

 - Tu fumezi?

 - Eu, Doamne?

- Ai consumat băuturi alcoolice ca să te îmbeți și să fii violent?

- Cine, eu, Doamne? Poate nu știi cu cine vorbești, n-am băut în viața mea.

 - Poate ai desfrânat, sau ți-ai înșelat soția, sau ai făcut adulter?

 - Doamne, eu? Înseamnă că nu mă cunoști!

- Petre, du-l pe ăsta în iad!

Petru, mirat:

- Doamne, dar faci o greșeală, dar omul ăsta nu are niciun păcat. Acum, eu nu înțeleg judecățile Tale!

- Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă! Du-l de la Fața Mea!
,,De spune cineva că este fără de păcat, mincinos este!” ,,O zi de ar fi viața lui!”

Se zice că odată Dumnezeu l-a chemat pe diavol să vină în faţa Sa şi să-I spună câte ceva despre ceea ce se întâmplă prin lume. După ce i-a spus lui Dumnezeu despre una şi despre alta, iată că îndrăzneşte să-i spună şi acestea:

- Doamne, oamenii Te supără necontenit şi tu îi ierţi mereu....Iar eu te-am supărat o singură dată şi pe mine nu mă ierţi. Atunci Dumnezeu i-a răspuns:

- E adevărat că oamenii Mă supără necontenit, dar tot adevărat este că ei îşi cer iertare... Tu nu Mi-ai cerut niciodată iertare!                                          Ruşinat atunci diavolul a fugit atunci din faţa lui Dumnezeu”.

Amin!                        

Pr. Vasile Beni