Pr. Vasile Beni: Duminica Floriilor, poarta de intrare solemnă în Săptămâna Mare

Meditând la ce a făcut Domnul nostru Iisus Hristos pentru noi

        Şi preotul a visat că Mântuitorul Iisus Hristos i s-a arătat în vis şi i-a zis: ,,Părinte, tu te-ai răstignit pentru ei sau Eu? - Doamne, Tu Te-ai răstignit pentru ei. - Şi dacă, Eu m-am răstignit pentru ei şi-i iubesc şi-i rabd, şi-i miluiesc aşa cum sunt, tu de ce nu-i iubeşti, tu de ce nu-i rabzi aşa cum sunt ?

Dragii noştri credincioşi!

            Citind şi recitind paginile Sfintei Scripturi, de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în ieslea din Betleem, şi până la Înălţarea Sa la ceruri, suntem profund impresionaţi de ceea ce a făcut pentru omenire, pentru că a venit ,,Să se nască şi să crească să ne mântuiască!”

    Suntem în preajma a două mari jertfe, una de la Cina cea de Taină, iar cea de-a doua de pe Crucea Golgotei, iar duminica de astăzi este numită şi duminica Floriilor care este poarta de intrare solemnă în săptămâna Mare. Cu această zi începem săptămâna Pătimirilor care pentru noi creştinii, este cea mai importantă din întreg anul liturgic, deoarece în decursul ei s-au împlinit evenimente decisive prin care Dumnezeu a înfăptuit mântuirea noastră: pătimirea, moartea şi Învierea Domnului.

         Scriitorul Ion Agârbiceanu ne-a lăsat o nuvelă intitulată ,,Săptămâna Patimilor” în care ne descrie cum un tânăr cuminte, a studiat teologia, a fost hirotonit preot şi cu mare râvnă s-a dus în parohia sa, dorind ca în trei ani de zile să-i îndrepte pe calea cea bună pe toţi credincioşii. Acest lucru îl  făcea din dragoste faţă de Hristos, dar oarecum s-a strecurat în sufletul lui şi un dram de mândrie - mândrie profesională - vroia să demonstreze altora că el este perfect, că este bun, îi îndreaptă pe alţii pe calea lui Dumnezeu. Şi ce şi-a propus să facă? Să le ţină predici frumoase, cateheze, să-i spovedească, să-i împărtăşească.

        Şi şi-a spus el “în trei ani de zile îi fac buni, îi fac perfecţi pe oamenii aceştia”. Au trecut trei ani de zile şi nu au devenit mai buni, şi în anul al patrulea şi al cincilea de păstorire în satul respectiv, în Postul mare, a constatat că bieţii săi credincioşi bătătoreau aceeaşi cale a păcatului.

      În al cincilea an i-a programat la spovedanie pe toţi şi în Duminica Floriilor şi-a programat să mai spovedească, trei zile: luni, marţi şi miercuri. 

       Şi miercuri, spune Agârbiceanu, a venit la spovedanie şi cel mai îndărătnic credincios din sat, care nu prea venea la biserică şi nu prea avea preocupări spirituale.  L-a spovedit şi pe el. Dar după ce toţi au plecat, era o săptămână friguroasă, înaintea Paştilor acelora, toropit de oboseală şi în acelaşi timp dezgustat de modul în care i-a găsit şi în al cincilea an pe credincioşii săi, în sufletul său, paradoxal a început să-i urască.

  A pus atâta suflet, s-a chinuit atât de mult să-i îndrepte pe calea cea bună şi nevăzând progrese deosebite la ei, a început să-i fie ciudă, să-i urască pe credincioşii săi, ba mai mult decât atât, a început să se urască şi pe sine, că nu-i bun de nimic.

      S-a dus şi s-a certat acasă şi cu doamna preoteasă. Şi în ziua de joi mergând la slujba celor 12 Evanghelii, era atât de pierdut, încât atunci când trebuia să mai citească o Evanghelie trebuia să-i spună cantorul că s-au terminat cântările şi că urmează Evanghelia.

        A plecat de la biserică, acasă necăjit din cale afară, s-a culcat şi n-a putut dormi. A aţipit doar joi înspre vineri dimineaţă, dar a avut un vis pe care nu l-a mai uitat niciodată.

      Se făcea că Domnul Iisus Hristos este pe cruce, aşa cum a citit el în Evanghelie, şi cu ochii blânzi, buni dar mustrători totuşi s-a uitat la el şi a zis: Părinte, tu te-ai răstignit pentru ei sau Eu?- Doamne, Tu Te-ai răstignit pentru ei.- Şi dacă, Eu m-am răstignit pentru ei şi-i iubesc, şi-i rabd, şi-i miluiesc aşa cum sunt, tu de ce nu-i iubeşti, tu de ce nu-i rabzi aşa cum sunt ?

      Şi când s-a trezit părintele, dimineaţa doar după 2 ceasuri de somn era un alt om. Şi şi-a zis părintele, aceasta este cheia problemei, El îi iubeşte pe toţi fără nici o plată. El atât de mult a iubit lumea încât S-a dat la răstignire, la cruce pentru lume. Şi atunci eu de ce să nu iubesc lumea, eu slujitorul lui să nu iubesc lumea? Pentru că am citit de aici din epistola Sfântului Ioan din capitolul 4, versetul 11:,,Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul “.

      Părintele avea alt suflet, un alt curaj, un curaj mult mai mare şi iubea pe credinciosii săi, aşa cum erau ei, cu păcatele, cu greşelile, cu neputinţele lor. Şi mai mult vineri dimineaţa când s-a dus înspre biserică, era noros, era lapoviţă şi pe cărarea înspre biserică îl  întâlneşte pe cantor, care era un om căruia îi cam plăcea să bea. Şi părintele de la o zi la alta, îl ameninţa că-l concediază, de data aceasta părintele a dat mâna cu badea Vasile şi a zis:                                                                               - Bade Vasile, ce zi frumoasă! Şi badea Vasile s-a uitat ciudat către cer, că era noros şi picura….

Şi zice, Agârbiceanu, în inima părintelui era frumos, că afară nu era frumos. De ce? Pentru că şi-a dat seama că dacă Domnul Hristos atât de mult ne iubeşte, încât ne rabdă atât de ticăloşi cum suntem, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii.

      ,,Viața fără Hristos este fără gust, tristă și părăsită" (Părintele Sofronie Saharov).

       Ce ar trebui să facem în Săptămâna Mare?  Zilele din această săptămână sunt sfinte și mari, pentru că în ele se petrec evenimente importante din viața  Mântuitorului. De aceea este bine cel puțin trei lucruri să facem:  

a. Să iertăm celor care ne-au greșit, pentru că și Iisus ne iartă de pe Crucea Golgotei „Părinte iartă-le lor că nu știu ce fac”, să iertăm toate ca să ne putem bucura de Înviere. 

b. Să ne spovedim, pentru că spovedania ne aduce pacea cu Dumnezeu, cu aproapele, dar și cu noi înșine. 

c. Să ne cuminecăm „Pentru că cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu petrece întru Mine și Eu întru el”. Amin!

 

Pr. Vasile Beni

 

 

 

Comentarii

09/04/23 14:22
toni

In loc de comentariu, poezia lui Vasile Alecsandri, intitulată „Floriile”:

Iată zile-ncălzitoare

După aspre vijelii!

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Primăvară-ncântătoare

Scoate iarba pe câmpii

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,

Ceru-i plin de ciocârlii.

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Păcat zău de cine moare

Şi ferice de cei vii

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Copiliţă, nu vrei oare,

Nu vrei cu mine să vii,

Când Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii?

Să culegem la răcoare

Viorele albăstrii?

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

Eu ţi-oi da de orice floare

Mii de sărutări şi mii.

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

Iar tu dulce, zâmbitoare,

Te-i face că te mânii…

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5