Pr. Vasile Beni: Este important să spui MULŢUMESC

De ce trebuie să fim recunoscători faţă de Dumnezeu ?
Ne-o spune sf.Ioan Gură de Aur, că„nimic altceva nu ce¬re de la om Dumnezeul uni¬ver¬¬sului, după nenumăratele şi ne¬spusele Lui binefaceri, decât su¬fletul recunoscător, care să ştie să-i mulţumească pentru bi-nefacerile primite“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, par¬tea I, Omilii la Facere (I), Bucureşti, 1987).

Textul evangheliei,,În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe şi care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne! Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-i. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta” (Lc.17,12-19)
Cred şi credem, că este important atât în viaţa noastră particulară dar şi în cea comunitară să ştii , să vrei şi să spui ,,MULŢUMESC-?
Sfânta Evanghelie din Duminica a XXIX-a după Rusalii, numită şi Evanghelia celor zece leproşi, este plină de învăţături duhovniceşti pentru modul nostru de a ne comporta faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, când primim o binefacere de la Dumnezeu prin oameni. Şi de aceea m-aş opri prima dată la câteva dintre cuvintele pe care le cuprinde D.E.X,pentru ca apoi să vedem ce mesaj vrea să ne transmită evanghelia acestei duminici.
1-A MULŢUMÍ=A exprima (cuiva) recunoştinţa sau satisfacţia pentru o manifestare de politeţe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut
2-Recunoştiinţă= ,,Obligaţie morală pe care cineva o are faţă de cel care i-a făcut un bine; recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine”. Şi Recunoştinţa este una dintre forţele speciale din viaţă care creşte pe măsură ce o dăruieşti. Recunoştinţa este o energie a tărâmului spiritual asemănătoare cu flacăra unei lumânări. Pe măsură ce “o dăruim”, flacăra lumânării, aprinzând alte lumânări, lumina sa ca şi recunoştinţa creşte. De fapt, doar cu lumânarea noastră am putea aprinde un număr nelimitat de lumânări, ajutând la iluminarea lumii din jurul nostru.
3-SLÁVĂ, Laudă, preamărire, proslăvire. – Slavă Domnului sau slavă ţie, Doamne! = exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru.Toate aceste lucruri,adică de a mulţumi şi a fi recunoscători faţă de cei care ne fac bine ,dar în primul rând faţă de Dumnezeu –ne eliberază de egoism şi ne îndeamnă să privim cu drag faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.Iar evanghelia acestei duminici acest lucru vrea să ne înveţe.Printre numeroasele mi¬n¬uni săvârşite de Mân¬tuitorul Hris¬tos, care au reţinut a¬¬tenţia Sfântului Evanghelist Lu¬¬ca, se numără şi cea de as¬tăzi, a vindecării celor zece le¬proşi.
În cuvinte mai puţine am putea spune că Lepra era pe vremea aceea boa¬lă incurabilă, căreia docto¬rii nu-i găsiseră nici un leac,ea de¬vo¬¬rează trupul, îl macină, îl pu¬¬trezeşte încetul cu încetul. Dar pe lângă faptul că este o boa¬lă foarte grea, e şi molipsi-toa¬¬re. De aceea, era obiceiul în Ră¬sărit, iar în Ierusalim era le¬gi¬ferat, ca leproşii să fie scoşi a¬fa¬ră din cetate. Locuiau în lo¬curi izolate, părăsite, în mor-min¬te goale, în peşteri, în văi as¬cunse, unde nu pătrundea ni¬meni, ca să nu vină în atinge¬re cu cineva. Orice atingere de ei însemna molipsire şi intra¬rea imediată în aceeaşi soartă bles¬temată. Cartea Levitic (13, 45-46) prevede: „Leprosul să fie cu hainele sfâşiate, cu capul des¬¬co¬perit, învelit până la buze şi să strige mereu: Necurat! Ne¬¬curat! Tot timpul cât va a¬vea pe el boala, să fie spurcat, că necurat este; şi să trăiască sin¬g¬uratic şi afară de tabără să fie locuinţa lui“. Sf.Evanghelie ne spune că după ce s-au vindecat ,doar unul dintre ei a venit să-i mulţumească ,de unde am putea învăţa că:Suferinţa, ne-cazul şi boala ne unesc, în timp ce starea de bine şi de să¬n㬬tate ne desparte.
Faţă de ci-ne, de ce şi cum trebuie să fim re¬cunoscători! În primul rând fa¬ţă de Dumnezeu; De ce?Ne-a dat viaţă ,ne poartă de grijă,suntem sănătoşi,avem înţelepciune şi putem să deosebim binele de rău.Şi nu doar pentru atâtea binefaceri, ci şi pentru anumite încercări pe care le îngăduie (boli, insuc¬ce¬-se…); binefacerile ne încu¬ra¬jea¬¬ză, desigur, dar necazurile ne înţelepţesc, ne ţin mai uniţi u¬neori, mai ales în familie.Cum ne manifestăm recunoştinţa fa¬ţă de Dumnezeu? Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nimic altceva nu ce¬re de la om Dumnezeul uni¬ver¬¬sului, după nenumăratele şi ne¬spusele Lui binefaceri, decât su¬fletul recunoscător, care să ştie să-i mulţumească pentru bi¬nefacerile primite“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, par¬tea I, Omilii la Facere (I), Bu¬cu-reşti, 1987).
În al doilea rând, faţă de părinţii trupeşti,dar şi pentru cei sufleteşti . Pentru că ne-au născut din punct de vedere trupesc dar şi sufletesc.Cel mai mare bi¬ne pe care-l pot face copiii pă¬rin¬ţilor este să le ofere liniştea că ei sunt pe linia cea bună a cre-dinţei, a familiei, la locul de mun¬că, în societate. Că se îm¬pa¬că bine cu soţul/soţia, că au co¬pii cuviincioşi, harnici, au ar¬mo¬¬nie în casă etc. Pentru pă-rin¬ţii decedaţi, ca gest de recu¬noş¬tinţă: a împlini ceea ce n-au mai apucat să împlinească. Şi a ne împlini pe noi, în sensul do¬rit de ei.Este bine să fim recunoscători şi faţă de vrăjmaşi; De ce? Dacă prie¬te¬nii ne susţin din punct de vedere moral şi uneori material să progresăm, să avem încredere în noi, vră¬j¬ma¬şii ne ajută să fim mai în¬ţe¬lepţi, mai prudenţi, mai sme¬riţi. Odată cu faptul că îm¬pli¬nim o poruncă evanghelică, re¬cu¬¬noştinţa (iubirea) faţă de vrăj-maşi ne menţine o anumită cu¬răţie a sufletului. Ura faţă de ci¬neva ne roade sufletele, precum rugina fierul! Iubirea, în¬g㬬duinţa şi iertarea ne puri¬fi¬că. Nu lor le facem bine mai în¬tâi, ci nouă! Cum să le fim re¬cu¬¬noscători? Împlinind po-run¬ca Mântuitorului: „Iubiţi pe vrăj¬maşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bi¬ne celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pen¬tru cei ce vă vatămă şi vă pri¬gonesc“ (Matei 5, 44), precum şi îndemnul Sfântului A¬pos¬tol Pavel: „Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mân¬ca¬¬re; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei gră¬mădi cărbuni de foc pe capul lui“.Sufletul celui ce spune "mulţumesc" lui Dumnezeu şi oamenilor este mult mai frumos iar evanghelia Duminicii a XXIX-a după Rusalii ne arată că nouă leproşi s-au vindecat de lepra trupului, dar nu s-au vindecat şi de "lepra sufletului", care este nerecunoştinţa sau uitarea binefăcătorului. Cu alte cuvinte, numai unul dintre cei zece leproşi vindecaţi de lepra trupului avea şi sufletul sănătos şi liber, sensibil şi capabil să arate recunoştinţă sau să aducă mulţumire cu inimă curată.În această Duminică a Evangheliei vindecării celor zece leproşi suntem chemaţi să arătăm recunoştinţă, să aducem rugăciuni de mulţumire Bunului Dumnezeu pentru darul vieţii, pentru sănătate şi pentru tot ajutorul primit în viaţă, să mulţumim părinţilor după trup, care ne-au crescut, educatorilor, învăţătorilor, profesorilor şi duhovnicilor care ne-au format intelectual şi duhovniceşte, celor care ne-au ajutat în vreme de boală, celor care ne-au întărit când eram slabi.O revistă din Statele Unite ale Americii, Mind and Body, a publicat un articol intitulat “Douăzeci de metode prin care să te simţi mai relaxat, mai fericit şi mai sănătos”, şi numărul unu era: “fii recunoscător pentru lucrurile bune din viaţa ta”.Cercetătorii recunosc faptul că atitudinea de recunoştinţă faţă de Dumnezeu este o adevărată sursă de sănătate şi bunăstare. Să încercăm să fim recunoscători faţă de toţi cei ce ne-au făcut şi ne fac bine,dar în primul rând faţă de Dumnezeu pentru că este doar în folosul nostru.Amin!