Pr. Vasile Beni: Femeia samarineancă devine misionară, făcând tuturor mai netedă calea spre cunoaşterea Evangheliei lui Hristos

Dragii noștri credincioși!

                                    Hristos a Înviat!

      Evanghelia de azi ne descrie un dialog dintre Mântuitorul Iisus Hristos și femeia samarineancă, dialog care se  sfârşeşte cu mărturia că samarinenii Îl rugau pe Mântuitorul să rămână cu ei, convinşi pe deplin că El este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii (Ioan 4, 40-42).  

 Ne aflăm în această perioadă a anului bisericesc când la strană se cântă din Penticostar, iar de pe amvoane se tâlcuiesc Evanghelii în care se cuprind întâlniri cu Dumnezeu şi mărturisiri despre Hristos cel înviat, atât în lume, cât şi în sufletul fiecăruia.

          Convorbirea Mântuitorului Hristos cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov din Sihar este o convorbire cu Viaţa despre viaţă şi la acest dialog suntem chemaţi să fim parte.

       Femeia aceasta a venit la fântână după apa pământească, trecătoare, şi s-a întâlnit cu Apa cea vie, netrecătoare, cu Hristos, a căutat ceva pământesc şi s-a întâlnit cu cerul.

          Iisus Hristos Se descoperă înaintea femeii ca fiind Apa cea vie, aşa cum altă dată S-a descoperit înaintea iudeilor ca fiind ­Pâinea cea vie, Pâinea care S-a pogorât din cer. Cel ce va bea din apa acesta nu va înseta, ci va avea viaţă veşnică, după cum cel care va mânca din Pâinea Hristos nu va flămânzi, ci va avea viaţă veşnică.

     Observăm cum elementele esenţiale ale vieţii, pâinea şi apa, pot fi vii! Pentru că sunt asimilate lui Hristos „Cel ce mănâncă şi bea din Mine va trăi prin Mine”.

       Evanghelia de astăzi, plecând de la cele materiale şi trecătoare, ne vorbeşte despre cele veşnice şi netrecătoare, ne vorbeşte despre Cine este viaţa lumii, împlinirea lumii şi a istoriei.

      Omul este ceea ce mănâncă. Dacă mâncarea sa se rezumă doar la cele trecătoare, va fi doar trecător, muritor. Dacă însă mâncarea sa va fi şi din cele netrecătoare, va moşteni viaţa veşnică prin puterea lui Hristos.

       Lumea este un dar făcut omului ca semn al iubirii lui Dumnezeu, iar Hristos este darul lui Dumnezeu aşezat peste darul lumii făcut omului, pentru ca lumea să aibă viaţa veşnică. De aceea, Hristos îi spune femeii: „Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie”.

        Pentru viaţa noastră creştină rămân două întrebări esenţiale la care trebuie să  răspundem: Unde ne putem împărtăşi din apa cea vie? Şi cum vom putea primi apa cea vie? În fiecare Liturghie, în bi­serică, preotul ne cheamă: „Luaţi, mâncaţi…”, „Beţi dintre acesta toţi…”, „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”. Aici sunt apa cea vie, viaţa în cadrele creaţiei, exigenţele şi posibilitatea de participare la ea.

      Aşadar fiecare om trebuie să devină un misionar în societate, în familie, la locul de muncă. La fel ca femeia samarineancă, să mergem şi noi în cetatea şi în lumea noastră şi să mărturisim că am întâlnit pe Hristos la fântâna lui Iacov, aici, în Biserică, unde ne-a descoperit viaţa noastră şi împlinirea trecutului în prezent, dar şi drumul spre adâncurile înţelegătoare ale sensurilor lumii ca scară spre cer prin vindecarea ce izvorăşte din El. Amin.

Pr. Vasile Beni