Pr. Vasile Beni: Nu mâine, ,,astăzi”, prin tine, se poate face mântuire casei tale!

Zaheu - pildă și rețetă pentru noi

Textul Evangheliei la Duminica 32-a după Rusalii: „În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 1-10).

Dragii noștri credincioși!

            Părintele Constantin Galeriu, mărturisea mereu că i-s mai dragi creştinii păcătoşi decât cei plini de virtuţi. Și argumenta acest lucru: „Pentru că sunt mai smeriţi!”. „Avem, desigur, mulţi creştini virtuoşi, corecţi, harnici, milostivi, care nu lipsesc de la biserică, dar unii dintre ei, sărmanii, sunt aşa de vanitoşi, aroganţi chiar, parcă prea conştienţi de «virtuţile» lor... Pe când, dimpotrivă, mulţi dintre cei încărcaţi cu povara a fel de fel de păcate ţin capul plecat, se ruşinează de starea lor, se smeresc, adică. De aceea am zis că mi-s mai dragi!”

        Mărturisirea părintelui Galeriu, se potriveşte foarte bine cu Zaheu, un vameș  plin de păcate, care în clipa în care L-a întâlnit pe Mântuitorul, este aceea a unui păcătos smerit, adică a unui om nu doar conştient de păcatele lui, ci şi doritor, din toată inima, de a se îndrepta.

      Sfânta Scriptură ne spune că Zaheu era „mai-marele” vameşilor. Izvoarele istorice îi descriu pe vameși ca pe nişte funcţionari corupţi, slugarnici faţă de stăpânitorii romani, dar nemiloşi cu sărmanii de la care adunau nu numai dările obişnuite, ci cu surplusuri cât mai multe pentru punga proprie. Acest lucru l-a făcut și Zaheu până într-o bună zi, când a auzit de Iisus, de învăţăturile şi de minunile Lui, când a realizat în acea bună zi că drumul vieţii lui era greşit!

        Ce ne impresionează la el este mai ales disponibilitatea lui de „a întoarce” banii celor păgubiţi. Şi nu numai datoria propriu-zisă, ci „împătrit”. Petre Ţuţea, filozoful nostru creştin, spunea într-un interviu televizat, prin anii '90-'91: „Am asistat odată la un parastas făcut la o biserică din Dămăroaia. Şi acolo, la sfârşit, un popă bătrân a spus despre bani că se pot asemăna cu o scară: poţi să urci sau să cobori cu ei... Să urci în Rai sau să cobori în iad!” Dacă până atunci, Zaheu cobora spre iad pe scara banilor, la întâlnirea cu Iisus Hristos Mântuitorul nostru, începe să urce, pe aceeaşi scară, spre Rai.

      În cele ce urmează m-aș opri la câteva exemple de coborâre spre iad prin păcate, dar și urcare spre rai, pe scara virtuților, bine știind că oricare ne-ar fi trecutul în față avem un viitor curat și depinde de noi ceea ce vrem să semănăm.

       Exemple de pocăință.  Înainte de a ne opri la câteva exemple de adevărată pocăința, ar fi bine să ne reamintim că ,,Pocăința este părerea de rău, odată cu făgăduinţa de îndreptare pentru greşelile şi păcatele săvârşite”. În limba greacă – Metanoia – înseamnă transformarea gândirii, a sufletului, în sens de reînnoire, întoarcerea de la păcat la Dumnezeu.

         - Împăratul, proorocul și psalmistul David a săvârșit două păcate mari. A poruncit ca unul dintre generalii săi să fie lăsat să fie omorât pe câmpul de luptă pentru ca el să o ia de soție pe Batșeba. Când proorocul Natan îl mustră, acesta rostește frumoasa rugăciune de pocăință psalmul 50: ,,Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea…. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea… Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

     - Dacă m-a ţinut Dumnezeu cu zile până acum oare ce vrea El de la mine? Sigur vrea mântuirea mea. Este un fragment din rugăciunea regelui Manase, care ajuns rege la vârsta de 12 ani, s-a lepădat de Dumnezeu iar în templul din Ierusalim a așezat idoli. Iar în această rătăcire a dus poporul peste 52 de ani. Văzând Dumnezeu necredinţa lui Manase, a hotărât să-l aducă la pocăinţă, ajungând captiv în Babilon. Acolo l-au pus într-o cuşcă în care nu putea sta în picioare, fiind legat cu capul la picioare, cu 2 lanţuri de aramă, iar hrană primea numai tărâţe şi apă de două ori pe săptămână. A trăit în aceste condiţii peste 7 ani.

Dar în acest chin şi-a adus aminte de Dumnezeu zicându-şi: Dumnezeu m-a lăsat în acest chin pentru că l-am mâniat şi m-am îndepărtat de la El şi am silit poporul să se închine la idoli. Dacă m-a ţinut Dumnezeu cu zile până acum oare ce vrea El de la mine? Sigur vrea mântuirea mea.

Și începe să se roage: „Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi la înălţimea cerului, din pricina mulţimii nedreptăţilor mele, strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier… Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta… dar acum îmi plec genunchii inimii rugându-mă – am păcătuit Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc – însă cer, rugându-te, iartă-mă. Doamne iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele”. Și Manase a venit iar ca rege în Ierusalim şi a întors poporul la credinţa în Dumnezeu.             

   - ,,Tată am greșit la cer și înainta ta, primește-mă ca pe una dintre slugile tale”  sunt cuvintele rostite de fiul risipitor, care atunci când sa întors acasă a primit iertare.

Căința model a unui vameş. Pocăinţa lui Zaheu nu a însemnat doar un simplu regret, nici doar o schimbare de moment a felului de a gândi, ci o întoarcere efectivă dintr-o cale greşită şi întunecoasă  în calea luminii evanghelice a Mântuitorului. O schimbare a direcţiei, a sensului vieţii lui.

,,Astăzi”- e unica șansă a ,,convertirii” și împăcării cu Dumnezeu. Nu mâine! ,,Astăzi”, prin tine, se poate face mântuire și casei tale! Amin!

Pr. Vasile Beni