Pr. Vasile Beni: Omul care iubeşte nu poate să facă rău. Şi ştiţi de ce?

„Nu poţi când n-ai iubire  

 Să le înţelegi pe toate    

Să taci, să uiţi, să ierţi   

Dar când iubeşti, se poate!“

 
       Textul Evangheliei la duminica a 19-a după Rusalii: „Zis-a Domnul: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea. Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; şi, dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii fac acelaşi lucru; iar dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Însă voi iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri şi faceţi-le bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este”. (Ev. Luca 6, 31-36)                       

Dragii noştri credincioşi!

 Textul Evangheliei de astăzi este un fragment din predica de pe munte pe care am putea-o numi „Evanghelia sfaturilor” fiindcă Iisus dă celor dispuşi să-L asculte nişte sfaturi nemaiauzite până la El, în nicio altă religie a lumii.

       Viaţa lui Iisus a fost o istorie de iubire care nu se termină niciodată. De la naştere şi până la moartea şi învierea Sa, El nu a vorbit decât despre iertare, pace, despre dreptate, iubire şi despre milostivire. Astăzi cuvintele le auzim cât sunt de sublime, dar imposibil de a le înţelege şi, mai mult, de a le pune în practică.

Care ar fi motivele pentru care eu, ca şi creştin,trebuie să-l iubesc pe cel care îmi vrea sau îmi face răul? Cel puţin trei ar fi motivele majore pentru care trebuie să ne iubim duşmanii: în primul rând pentru că ei au nevoie de iubire; şi în al doilea rând pentru că doar iubirea are forţa necesară pentru a transforma un duşman într-un prieten. Dar mai există şi un al treilea motiv, evident. Răspunzând la ură cu ură, nu faci decât să multiplici ura.

Dar, cel mai bine ne învaţă Sfânta Scriptură cum să ne comportăm:

       1. Iisus ne-a sugera, ne-a învăţat aceasta când ne-a spus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10,27). Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta, atunci vei putea să îţi iubeşti şi aproapele, chiar dacă este duşmanul tău.
         2. „Faceţi bine celor ce vă urăsc”, spune Iisus. Iar Sfântul Apostol Pavel ne învaţă: „Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea ... biruieşte răul cu binele” (Romani 12,20-21).

Ce spun Părinţii Bisericii despre iubire şi iertare.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne pune în atenție următorul fapt: „Gândește-te că, toți suntem ca într-un spital în care fiecare trebuie să ne îngăduim cu boala lui. Nimeni nu acuză pe altul că i s-a îmbolnăvit un anume mădular. Știindu-se și el bolnav, trece mai ușor și suportă mai lesne manifestările celuilalt”. De aceea şi noi trebuie să fim înţelegători faţă de cei ce ne greşesc cu voie sau fără voie.

Cine nu poate iubi pe oameni, nu poate iubi pe Dumnezeu. Iar ca să putem iubi pe Dumnezeu, trebuie să fim împăcați cu semenii noștri, trebuie să iertăm. Din viața de zi cu zi observăm și constatăm că avem nevoie de iertare în: familie, la servici, între prieteni, dar și atunci când ne rugăm.

Să ne imaginăm cum ar arăta societatea în care trăim dacă noi i-am ierta pe cei ce ne-au greșit. Câte procese nu ar mai fi dacă am ierta? Câte ulcere şi atacuri de cord ar putea fi prevenite dacă am ierta? Câte căsătorii s-ar salva dacă am ierta? Câte prăpăstii între părinţi şi copii ar dispărea dacă am şti să fim atenţi cu ceilalţi, tandri, iertându-ne unii pe alţii, aşa după cum Dumnezeu ne-a iertat prin Hristos Iisus.

Cu toții suntem oameni, nu suntem perfecți și, cândva, probabil, cu voie sau fără voie, am rănit pe cineva drag care însă a avut puterea să ne ierte și să ne accepte așa cum am fost.

V-a supărat vreun om rău? Iertați-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi”. (Fer. Augustin)                 

Ca şi concluzie, sfat sau îndemn pentru fiecare dintre noi, m-aş opri la cuvintele fostului preşedinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln, pe care cineva l-a întrebat, la un moment dat, dacă are duşmani, iar acesta a răspuns: „Nu ştiu să  am duşmani pentru că pe toţi i-am distrus făcându-mi-i prietenii mei prin iertare!”.

Nu este uşor să ne facem dintr-un duşman un prieten, dar să nu uităm că e mai bine să ne înconjurăm de prieteni decât de duşmani.  

Amin.     

Pr. Vasile Beni