Pr. Vasile Beni: Prea multă şi excesivă dorinţă de a trăi în plăceri şi patimi stricătoare de suflet

Pilda Semănătorului   

Dragii noştri credincioşi!

          Textul Evangheliei: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă”. Lc.8,5-15

Pentru ca învăţătura pe care Mântuitorul a vrut să o transmită sufletului nostru omenesc să fie mai atrăgătoare, mai uşor de înţeles şi de ţinut minte, deseori Îl vedem pe Iisus vorbind în pilde, comparaţii sau asemănări luate din viaţa reală a oamenilor, a animalelor sau a plantelor. Cea de-a 21-a duminică de după Rusalii este înscrisă în calendarul nostru creştinortodox,  având ca titlu „Pilda semănătorului”, o pildă care care sugerează adevăruri dumnezeieşti care sunt adaptate şi chiar formulate în limbajul nostru omenesc. Pentru că Mântuitorul urmărea prin asemănări şi comparaţii ca tainele împărăţiei cerurilor să fie descoperite de cei care-L urmau şi ascultau. Iar simbolurile şi metaforele abundă în toată lucrarea Sa de vestire  a Cuvântului lui Dumnezeu: astfel apostolii sunt numiţi succesiv „Lumina lumii”, dar şi  „Sarea pământului”. În Evanghelia Sfântului Ioan, Mântuitorul Hristos vorbeşte despre bobul de grâu care trebuie să moară pentru a aduce roadă spre viaţă, iar pe Sine se numeşte „Lumina lumii”, „Păstorul cel bun”,  „viţa viei”, iar ucenicii, „mlădiţele”.

Câteva învăţături care se desprind din această pildă:

-Semănătorul îl închipuieşte pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos sau pe ucenicii Lui, ori pe urmaşii acestora, adică preoţii de astăzi. Seminţele sunt învăţăturile Sfintei Evanghelii. Pământul în care se seamănă e lumea sau sufletele noastre.

-Foarte uşor putem să observăm că oricât de bună ar fi sămânţa, când cade pe drum, pe pietre, în buruieni, nu se prinde, ci se usucă, şi pentru asta nu e răspunzătoare sămânţa. Asta înseamnă că, oricât de bun ar fi predicatorul cuvântului dumnezeiesc, atunci când vorbeşte pe drumuri, prin pietre, prin buruieni, nu va avea rezultatul dorit. Un exemplu cutremurător: predica desăvârşită rostită pe pământ a fost rostită de Iisus Hristos. Nimeni nu a vorbit cu atâta înţelepciune, cu atâta discernământ, cu atâta dragoste, cu atâta bunătate, aşa cum a vorbit Hristos.

-Această primă parte a pildei semănătorului exemplifică, materializează şi implică mare parte a omenirii, a timpului pe care-l trăim. Ariditatea sufletească,  deşertul neroditor, a celei mai mari părţi a omenirii demonstrează indiferenţa şi incapacitatea ei de a primi „Cuvântul lui Dumnezeu Cel viu şi lucrător, care pătrunde până la despărţirea sufletului” (Evrei 4,12) vorbesc de la sine despre starea majorităţii în mijlocul căreia trăim şi noi.    

-Cel ce seamănă acum, seamănă în diferite suflete, inimi şi vieţi. Unele seminţe cad în locuri aride, neprielnice, duşmănoase, potrivnice rodirii, insensibile la darul primit, la vremea rodirii în ciuda aşteptărilor, seminţele neaducând  niciun rod, deznăjăduind şi întristând pe semănător.

-Să fim atenţi la grijile vieţii trupeşti. Prea multă şi excesivă dorinţă de a trăi în plăceri şi patimi stricătoare de suflet, indiferenţa la viaţa veşnică şi la propriul sfârşit sunt piedici serioase la chemarea Mântuitorului Hristos şi a Bisericii Sale.

-Pilda semănătorului spre a fi înţeleasă, trăită, are nevoie de un pământ sufletesc deschis şi capabil să o primească. Întru răbdarea credinţei vom aduce multă roadă dacă suntem şi dorim să aparţinem  lui Hristos Mântuitorul nostru, căci fără El nu putem face nimic” (Ioan 15,5).      

-Să nu uităm că fiecare dintre noi suntem nişte semănători. ­Familia, Biserica și Școala sunt trio-ul obligat să meargă pe urmele Semănătorului pentru a da șansa spre „calea vieții” a generațiilor tinere, triada care se constituie în „Pedagogul” timpurilor noastre. Hristos rămâne modelul, iar îndemnul lui rostit prin Sfântul Pavel rămâne testament pentru toți educatorii: părinți, preoți și dascăli: „Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filip, 4, 9).

Amin!                                               

Pr .Vasile Beni