Preotul Ioan Peştina – un preot cărturar, condus spre Veşnicie

„Fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia” (I Tim 4,12) cuvinte care se potrivesc de minune şi vrednicului de pomenire, preotul Ioan Peştina. Într-adevăr, a fost o pildă, iar grija faţă de turma încredinţată i-a fost călăuza întregii sale vieţi. Vreme de 42 ani s-a aflat în slujba credincioşilor din Corvineşti, în fruntea turmei cuvântătoare, călăuzindu-i pe fiecare în parte spre o hrană aleasă şi izvoare de apă cristalină. Preotul Ioan a fost un mare cărturar, un iubitor şi cititor de carte. Avea o bibliotecă imensă din care se hrănea zi de zi, hrană transmisă celor din jur. L-am cunoscut bine şi pot să spun că era mereu preocupat de „zidirea templului lui Hristos”, care sunt credincioşii. Şi în cei peste 40 ani a zidit acest templu, l-a făcut să crească, să se înfrumuseţeze lăuntric. L-am întâlnit de foarte multe ori şi de fiecare dată purta sub braţ o geantă imensă cu cărţi. Cărţi de unde-şi înnobila sufletul. Recent, ne-am întâlnit la Simpozionul „Medicină şi religie”. Avea un teanc de cărţi şi-mi zicea că acestea, cărţile, îl ajută întru împrospătarea memoriei şi ţinerea ei trează. A citit enorm, fără exagerare, câteva biblioteci. Cărţi despre istorie, vechi şi noi, despre cibernetică şi informatică, citea literatură, dar cartea lui de căpătâi a fost Biblia. Avea darul şi harul preoţiei şi îşi consacra tot timpul activităţii pastorale, fiindcă parohia, considera preotul Ioan, este o comunitate euharistică, toţi credincioşii sunt mădularele acestei comunităţi, iar preotul trebuie să răspundă de fiecare în parte. Aşa a făcut cu cei din Corvineşti şi nu numai. Le-a arătat dragostea de părinte, i-a ajutat, i-a îndrumat, i-a povăţuit. De aceea, vineri, 30 mai, toată suflarea satului i-a fost alături, conducându-l spre locul veşniciei. Satul l-a plâns fiindcă preotul Ioan a fost al lor, al celor bătrâni şi bolnavi, al tinerilor, al copiilor, al văduvelor, era de-al lor şi de aceea îl salutau cu paleativul domnule părinte. Cuvântul de îmbărbătare al mitropolitului Andrei, prezenţa a zeci de preoţi la slujba de înmormântare, a fost o dovadă că părintele Ioan rămâne unul dintre acei oameni care n-a încetat niciodată să fie un bun păstor.
Părintele Ioan Peştina i-a hrănit pe credincioşii din Parohia Corvineşti cu cuvântul şi cu fapta.