Prof. Antonia Bora: Puteți săruta mireasa!
Măriuca și Dumitru și-au unit destinele târziu, după ce el rămăsese văduv cu o casă plină de copii lăsați în grijă de o soție iubitoare, frumoasă, blândă, însă grav bolnavă mult timp. El a iubit-o mult, dar i-a fost luată prea devreme...
Măriuca, trecută de mult de prima tinerețe, poate și de a doua, nu se putea lăuda cu prea multe calități (fizice, nici vorbă!). Se putea lăuda, însă, cu cinci copii născuți din flori, cu tați diferiți (judecând după înfățișarea progeniturilor) și neidentificați. Totuși, se cam știa cui aparțin cei cinci ,,după ceri”, adică după cum arătau. Doar se știe că astfel de copii seamănă leit fix cu cine nu trebuie!
Așadar, acești oameni greu încercați de soartă au descoperit că sunt suflete-pereche. Ea, cu cinci copii de tot atâtea feluri, s-a mutat la el, unde era puțin spațiu: o bucătărie mică și încă o cameră pline deja de fiii lui cuminți, frumoși și blânzi. Ca mama lor.
Așa a început povestea, hai să zicem de iubire! pentru că despre ce altceva ar putea fi vorba când aduni laolaltă vreo 11 copii? Și au conviețuit vreo 15 ani fără a-și oficializa relația, până ce el s-a îmbolnăvit grav, iar ea se simțea amenințată să rămână pe drumuri. Atunci au decis să se căsătorească la starea civilă. Nesiliți de nimeni!
El, slab și ogârlit, cu un picior în groapă și cu unul afară, mai mult mort decât viu, urma să fie mire. Preafericitul mire! Ea, necuprins de mare, sănătoasă tun și extrem de încrezătoare, se afla la un pas de a i se îndeplini visul – acela de a fi cerută în căsătorie! O viață întreagă așteptase momentul...
S-au înfățișat, astfel, însoțiți de câțiva dintre copiii lor și o pereche de nași, la Primărie, unde aveau să se petreacă momentele unice, mult așteptate. După ce ofițerul stării civile și-a terminat treaba primind consimțământul fiecăruia dintre cei doi de a se sprijini și iubi până la moarte (care pentru el nu era departe), pe un ton solemn li s-a adresat astfel, privind mirele care era aproape leșinat de boală sau de emoții:
- Și acum, puteți săruta mireasa!
Proaspăta soție ce tocmai își văzuse dorința împlinită, era în stare de euforie și-l încurajă pe iubitul ei soț:
- No, Dumitre, hai, pupă-mă!
El, îngrețoșat și vlăguit găsi cumva puterea să-i răspundă:
-Pfff, bată-te Dumnezeu! Ș-ai fi a dracului!!!
Apoi, alaiul s-a îndreptat fericit către casa mirilor...
Prof. Antonia Bora
Citiţi şi:
- Cu trenul personal la Ilva Mică. Vedetele Kanal D, Mantea şi Bursucu, la nuntă pe Valea Ilvelor
- S-a furat mireasa
- De altădată: Clopul tatei
- „Obiceiul nunţii la Maieru”. Expoziţie de fotografie şi obiect la Muzeul „Cuibul visurilor” Maieru, din 26 aprilie
- O zi plină de emoții, cultură și spiritualitate, la Leșu
Adaugă comentariu nou