Prof. Augustin Rus: Timpuri trecute, activități dispărute: lustragiii, geamgiii și voștinarii

   TIMPUL  -  o noțiune destul de abstractă, greu de definit mulțumitor, a marcat viața oamenilor și prin activități specifice unei perioade mai îndelungate sau mai scurte, activități adaptate nevoilor oamenilor sau societății în general. Poți găsi în timpuri trecute activități care azi au dispărut din diverse motive.

     Câteva  exemple   ...

Lustragiii  -  oameni care își desfășurau activitatea în centrele urbane mai mari, obiectul lor de activitate fiind aplicarea de creme și lustruirea încălțămintelor celor doritori de aceste servicii. Am văzut activitatea lor în anul 1969 în Gara de Nord din București unde venisem la niște rude. Am fost surprins de dexteritatea, gesturile și reclama pe care și-o făceau. În anul următor nu i-am mai văzut, probabil s-au reprofilat pe altceva dar amintirea a rămas și acum.

Geamgiii  -  erau cei care treceau mai ales prin sate având în spate un fel de cutie în care era sticlă pentru geamuri. Își semnalau prezența prin sunete stridente ale vocii mai ales în intersecții sau ulițe cu multe case. Pentru lucrul lor se tocmeau mult cu clineții, încercând să fie cât mai bine plătiți. Vremea lor a trecut demult   ...

Voștinarii  -  erau cei care umblau prin sate pentru a cumpăra faguri din care a fost scoasă mierea. De la tata am aflat că după ce s-a însurat și s-a așezat  la casa lui, mulți ani a crescut albine pe care le adăpostea într-o coșniță pe care o făcea din nuiele de alun și curpeni (o liană care creștea printre tufe), iar mama o lipea cu lut amestecat cu balegă. Când venea toamna, ridica pe rând coșnițele și care era mai grea însemna că acolo este multă miere. Sufla pe urdiniș fum și apoi îl lipea iar la ceva timp întorcea coșnița și scotea mierea. Preotul din sat, cu care eram vecini, avea și el stupină cu multe familii de albine. Într-o duminică, înainte de a merge la biserică, priponește calul în apropiere de stupină. Probabil, înțepat de vreo albină, calul aleargă, se izbește de stupină și o răstoarnă. Deranjate, albinele se dau la el și îl înțeapă până moare. Când vine preotul de la biserică, calul era umflat și mort, îl cheamă pe tata în ajutor. Impresionat de ce a văzut, de întâmplarea petrecută, tata nu a mai crescut de atunci albine.

       Ar mai fi multe de spus despre   ...   timpuri și activități dispărute...

 

                      Prof.  Rus  Augustin