Prof. dr. Dorel Cosma: După reabilitare, îmi doresc ca numele de Centru Cultural Municipal să fie schimbat în Palatul Culturii

Rep.: - Vă spunem în primul rând „La mulţi ani!” şi bine v-am găsit în anul 2014.

            Dorel Cosma: - La mulţi ani cititorilor „Răsunetul”, mă bucur că suntem împreună în 2014, într-un an sperăm mai bun, mai frumos, cu activităţi culturale plăcute, pe gustul tuturor bistriţenilor. Sper ca acest an, 2014, să vă aducă multe bucurii în suflet, iar noi, în calitate de oameni de cultură, să aducem manifestări cât mai utile şi îmbucurătoare.

            Rep.: - Cum a fost anul 2013 pentru colectivul Centrului Cultural Municipal?

            D.C.: - 2013 a însemnat începutul lucrărilor de reabilitare a Centrului Cultural Municipal, „bătrâna doamnă” a intrat în reîntinerire şi au fost o serie de momente mai dificile începând cu mutarea noastră. Am căutat să nu se simtă această întrerupere nici în activitatea administrativă, nici în activităţile culturale. Am încercat încă din vreme să pregătim un sediu administrativ, când a trebuit să evacuăm spaţiul din parc, mutându-ne într-un sediu deja pregătit care în acest moment este punctul nostru de lucru. Credem că am reuşit să facem un sediu plăcut care-şi merită calitatea de Centru Cultural. Musafirii care ne-au trecut pragul, atât din ţară cât şi din străinătate, au rămas impresionaţi de ceea ce s-a realizat în centrul municipiului nostru, în fosta clădire a Gardienilor Publici. Înainte de reabilitare, acest spaţiu a arătat ca după război – Războiul din Kosovo – noi l-am pus la punct şi credem că este un spaţiu viu care se pretează pentru ceea ce înseamnă activitatea culturală.

            Rep.: - Un spaţiu bine reperat de bistriţeni, pe Pietonalul „Liviu Rebreanu”, unde o perioadă a existat şi o scenă pe care, în timpul verii, s-au realizat evenimente culturale.

            D.C.: - Această scenă va reveni, a fost doar perioada de sărbători, începând cu 1 decembrie, când sub genericul „Rădăcinile eternităţii” am desfăşurat zilnic manifestări, lângă pomul de iarnă. Vom reveni cu scena în faţa instituţiei noastre, având în vedere faptul că săptămânal vom desfăşura activităţi de microgrup, de la momente de muzică cultă la folclor, teatru şi multe alte evenimente care se vor desfăşura săptămânal pe această scenă. Ne bucurăm că scena a devenit un reper, fiind o atracţie pentru oricine vine pe Pietonal.

            Rep.: - Prima parte a anului s-a derulat în vechiul sediu al Centrului Cultural care, după ce va fi renovat, va arăta ca un adevărat palat al culturii. Vă rog să-mi spuneţi câteva cuvinte despre activităţile derulate mai întâi acolo.

            D.C.: - Am început prin manifestările care au devenit tradiţionale, cu concertul de Bobotează, apoi cu Gala culturii bistriţene, pe 15 ianuarie, când l-am omagiat pe Eminescu, când i-am recompensat pe toţi cei care au adus performanţe în cultură. La fel vom face şi anul acesta însă sub o altă formă – Balul culturii bistriţene – care se va derula la restaurantul Giulia. A urmat 24 ianuarie – Dragobetele, Ziua Femeii, reuniunea corală Bartolomeu Anania, derulată şi în biserici şi pe scenă. A venit luna mai, cu manifestări specifice acelei perioade şi cu pregătirile, practic, de mutare, după Zilele Operei. Au urmat manifestările de vară, în majoritate desfăşurate în centrul municipiului – Ostermark, Pfingfest, Serbările Medievale, Zilele Municipiului, festivalul Nunta Zamfirei, Toamna Bistriţeană, Festivalul Fanfarelor. N-am neglijat niciuna dintre manifestările care erau în calendarul nostru şi încă din perioada de vară am trecut la amenajarea mult comentatului cort care trebuia să prindă un contur. Are forma de azi, prin munca întregului colectiv şi în acest moment putem vorbi de un interior frumos. Dacă pe dinafară este cort, după ce am intrat înăuntru este cu totul altceva. A fost dorinţa noastră de a reuşi să realizăm, pe mai departe, activităţi culturale de calitate, chiar dacă nu mai avem, pentru o perioadă, scena Centrului Cultural. Ideea a plecat din Elveţia şi mă bucur că publicul bistriţean a reuşit să îndrăgească acest loc. Mai sunt încă multe de făcut,. Nu am rezolvat în totalitate problema căldurii, există în preocuparea noastră şi acest aspect. Nu putem vorbi de comoditatea de la Centrul Cultural dar încercăm să existe o temperatură utilă, astfel încât actul cultural să fie realizat aşa cum trebuie. Ori altă modalitate, la ora actuală, în municipiul Bistriţa nu există. Ne-am fi bucurat să fie acceptată cererea noastră de primire a cinematografului, astfel încât să realizăm un spaţiu adecvat. Însă singurul nostru proiect viabil a fost acest teatru de vară.

            Rep.: - Cum va arăta Centrul Cultural Municipal în momentul în care va fi redat comunităţii?

            D.C.: - Se efectuează lucrări multiple de întreţinere, de punere la punct a acestei clădiri care numără peste 100 ani, nu s-a mai lucrat de mult timp la instalaţiile sanitare, la instalaţia electrică, la rezistenţa clădirii. Mă bucur că firma care a preluat lucrarea este serioasă şi bine pusă la punct cu ceea ce înseamnă respectarea timpului. Conform planificărilor vom mai prinde cel puţin încă un Revelion în aceeaşi formulă, însă, când îşi va deschide porţile, instituţia va arăta cu totul altfel şi mă gândesc ca numele de Centru Cultural Municipal să fie schimbat în Palatul Culturii. Cred că Bistriţa merită un Palat al Culturii, având în vedere că în momentul de faţă ideea de Centru, nume dat Casei de Cultură, s-a perimat, fiind o avalanşă de centre în judeţul nostru. Ceea ce va fi „bătrâna doamnă”, prin înfrumuseţarea ei, va fi un adevărat palat. Bistriţa rivalizează în evenimente cu mari oraşe, mă gândesc la Cluj, Sibiu. Deocamdată rămânem în oraşul şi judeţul nostru instituţia culturală numărul unu, unde se derulează toate evenimentele importante, de la muzica cultă la folclor, literatură, teatru. Nu trebuie să uităm că în anul pe care tocmai l-am încheiat, la Bistriţa s-a dat în folosinţă o nouă instituţie culturală, în timp ce în alte oraşe se închid. Mă gândesc aici la „Casa cu lei”, prin grija primarului Ovidiu Teodor Creţu. Am primit această instituţie, la cheie, din partea Primăriei, noi având datoria de a-i da viaţă prin Centrul de Artă Populară, unde se desfăşoară şi expoziţii populare, expoziţii plastice, precum şi întâlniri literare. În doar câteva luni de activitate s-au realizat patru expoziţii internaţionale, 15 alte expoziţii, nu mai vorbesc de număr mare de lansări de carte.

            Rep.: - Tot anul trecut aţi reuşit să realizaţi prima transmisiune în direct din Turnul Bisericii Evanghelice, la Radio Paris.

            D.C.: - Biserica Evanghelică este un alt obiectiv şi cultural, în momentul de faţă care, la ideea primarului nostru, a fost preluată sub tutela Primăriei. Este mare lucru să ai un primar cu deschidere culturală, se vede imediat dacă într-un oraş edilul nu are tangenţe cu cultura. Biserica Evanghelică este, în acest moment, atât un simbol pentru oricare bistriţean, este punctul central de atracţie care se vede de la cea mai mare distanţă. Te bucuri ca în acest spaţiu spiritual să poţi realiza şi acte culturale, cum a fost şi arcul dintre Bistriţa – Biserica Evanghelică şi Paris – Turnul Eiffel. A fost o iniţiativă pe care am punctat-o împreună cu Joel Conte, preşedintele Asociaţiei de Europoezie. Faptul că Bistriţa, un orăşel mai mic decât un cartier al Parisului, are legături cu un radio parizian, cu preşedintele unei asociaţii importante, vorbeşte de la sine de calitatea literaturii din municipiul nostru. Dacă Joel Conte ar fi întâlnit aici o literatură de proastă calitate sunt convins că a doua zi ar fi uitat tot ce a văzut, dar iată că a venit pentru a treia oară la Bistriţa. Orice om de litere, cred că, prima privire o aruncă spre Paris, de acolo a pornit tot ce înseamnă frumos în literatură, iar legătura noastră cu mari oameni de litere de acolo nu poate decât să ne bucure.

            Rep.: - Vorbim de Biserica Evanghelică, cred că unul dintre cele mai emoţionante momente a fost marcarea a 450 de ani, când ne-am simţit mândri că suntem bistriţeni.

            D.C.: - Atâţia saşi care s-au întors acasă cu bucuria de a reîntâlni locurile natale, unde au atâţia prieteni, unde şi-au făcut familii, nu este puţin lucru. Un act de care se va vorbi în istorie este acea întâlnire extraordinară între biserici, la invitaţia primarului Ovidiu Creţu. A aduna toţi exponenţii marilor religii şi a semna Pactul de la Bistriţa este ceva ieşit din comun. Cred că încă nu se ştie la nivel european atât cât ar trebui de către conducătorii bisericilor despre acest act. Toţi preoţii s-au rugat pentru binele Bistriţei, ceea ce a fost un moment înălţător şi emoţionant. Eu am vorbit despre aceste lucruri la întâlnirile din Italia şi Argentina şi preoţii de acolo au fost foarte surprinşi. Lucruri care pornesc de la Bistriţa, din punctele cheie – menţionând aici Biserica Evanghelică şi Centrul Cultural Municipal.

            Rep.: - Un alt simbol pentru bistriţeni este şi Parcul Municipal, reabilitat,  care acum arată într-un mod aparte. Ştiu că aveţi în vedere şi această zonă pentru activităţile culturale.

            D.C.: - Chiar dacă a stârnit multe discuţii la început, în acest moment bistriţenii îl îndrăgesc. În fiecare duminică, vara, ne gândim să animăm parcul cu muzică de fanfară, dar şi cu alte evenimente speciale.

Rep.: - Centrul Bistriţei a prins viaţă, aşa cum spuneam, prin prezenţa acelei scene pe Pietonal, unde am asistat la piese de teatru. Bistriţenii au început să îndrăgească acest gen de evenimente.

D.C.: - Este o experienţă şi pentru noi şi pentru actori şi pentru public, pentru că teatrul în aer liber presupune anumite lucruri în plus. A fost o încercare nu lipsită de emoţii, dar faptul că publicul a venit, chiar şi tineret, aplaudând actorii, a fost o bucurie pentru noi. Aici a fost şi muzică clasică prin Trio Clasic Bistriţa şi manifestări folclorice.

Rep.: - Care ar fi evenimentul care a presupus cel mai mare efort din partea colectivului pe care îl coordonaţi?

D.C.: - Au fost două momente mari, foarte importante şi foarte grele – Zilele Bistriţei şi Nunta Zamfirei – care, însă, au adus şi multă satisfacţie la final, chiar dacă sunt total diferite, adresându-se fiecare unui alt segment de public, amploarea acestor evenimente necesită foarte multă muncă, pregătire din timp. La Zilele municipiului Bistriţa manifestarea se realizează pe mai multe scene, în mai multe locaţii, Centrul Cultural Municipal având răspunderea pentru tot ceea ce se întâmplă pe scenă. La Nunta Zamfirei avem un public care iubeşte folclorul internaţional, pe la Bistriţa trecând formaţii de pe toate continentele. La un moment dat erau discuţii că sunt foarte mulţi bani la Centrul Cultural Municipal. Eu i-aş invita pe cei care spun aceste lucruri să viziteze instituţii culturale similare din ţară unde cu mult mai mulţi bani se fac evenimente mult mai puţine, spre exemplu, Festivalul de Teatru care se face la Bistriţa este cu un buget de zece ori mai mic faţă de cel al altor manifestări de acest gen, Nunta Zamfirei are un buget doar pentru cazare şi masă, artiştii venind din plăcere pe meleagurile noastre. Aşadar, sumele pentru activităţile noastre culturale sunt modeste, noi ne-am obişnuit deja. Avem o activitate culturală realizată cu un colectiv bine pus la punct, dar şi cu prieteni din întreaga lume care ne ajută într-un schimb reciproc.

Rep.: - Dacă ar fi să dăm un număr, câţi artişti se află la Centrul Cultural Municipal?

D.C.: - Poate că puţini ştiu că artiştii Centrului Cultural Municipal nu sunt retribuiţi, vin doar de dragul actului cultural. Singura lor satisfacţie şi marea lor bucurie sunt aplauzele şi faptul că, prin intermediul Federaţiei Internaţionale de Folclor, reuşim să reprezentăm România pe diverse scene ale lumii. Avem în jur de 600 artişti care sunt permanent angrenaţi în activităţile noastre.

Rep.: - Care ar fi, în planul managerial al anului 2014, evenimentul pe care nu l-am avut până acum?

D.C.: - În luna octombrie vrem să realizăm prima ediţie a festivalului October Fest, idee pe care vrem s-o promovăm prin ceea ce se face la Munchen sau Nurenberg, Bistriţa având un caracter german. Pe agendă vor fi foarte multe manifestări tradiţionale şi multe întâlniri cu caracter naţional şi internaţional.

Rep.: - Cum a fost anul 2013 pentru scriitorul Dorel Cosma, dar şi pentru omul Dorel Cosma?

D.C.: - A fost un an greu dar frumos. Din punct de vedere al scrisului nu a fost un an foarte bun. Am reuşit să reeditez volumul de versuri "Se naşte ceva" şi să scot de sub tipar o nouă carte cu proză şi versuri "Jurnal de călătorie şi poezie",  lansat în premieră în Argentina. Sunt două cărţi care, poate, pentru producţia unui scriitor, nu este mult, însă am pe birou mai multe proiecte, doar timp să fie. În ceea ce priveşte viaţa de familie vreau să le mulţumesc celor de acasă că m-au înţeles, că mă sprijină, că ştiu că activităţile culturale nu se pot realiza doar din birou, trebuie să ai contacte directe, să participi la anumite evenimente, pentru ca la rândul tău să ai invitaţi din ţară şi străinătate. 2013 mi-a adus o veste superbă, aceea că în 2014 voi fi bunic din partea fiicei mele, Doris. A fost un Crăciun frumos, în care toţi copiii au veni acasă, şi Doris şi Paul, care sunt aici, şi Dorian, Maura şi Aian de la Arad, şi Iulia şi Marius de la Saint Tropez. Ne-am întâlnit cu toţii şi a fost cel mai frumos Crăciun, ne-am depănat amintiri. Soţia mea, deşi este medic chirurg, are bucuria de a găti de fiecare dată la sărbători şi de a ne aduna pe toţi în jurul mesei

Rep.: -  Vă mulţumesc şi vă doresc un an bun în 2014 !

D.C.: - Vă aşteptăm, cu drag, în 2014, la acţiunile culturale din municipiu! La mulţi şi frumoşi ani!