Prof. dr. Maria Pop:Terapia cu plante în afecţiunii ale sistemului osos şi articular

Sistemul osos uman este format din 206 oase ce alcătuiesc scheletul care îndeplinește 5 funcții vitale :

• suport al organismului
• protector al organelor vitale
• asigură motilitatea
• rezervor de minerale în echilibru cu fluidele extracelulare
• producător de celule sanguine de către măduva osoasă hematopoietică.

Osul este un organ viu format dintr-o matrice organică alcătuită din fibre proteice de colagen în care sunt depuse sărurile de calciu, Mg, P și alte proteine (de ex. osteocalcina). Raportul matrice-minerale este 30-70%. Osul este alcătuit din 2 tipuri de celule osoase : osteoblastele care construiesc osul şi osteoclastele care resorb osul. Vorbim de țesut osos cortical care formează osul compact, reprezentând 80% și țesut osos trabecular care formează osul spongios care este sensibil la estrogeni şi responsabil la vârstele înaintate de fracturi. Osul suferă o modelare-remodelare de-a lungul vieții. 

Capacitatea oaselor de a absorbi calciul depinde de vitamina D şi de oligoelementul Bor. Pentru a se produce colagenul este nevoie de vitamina C. Pentru crearea noilor celule osoase este nevoie de Zinc şi vitamina A care intervin în creşterea şi maturarea scheletului favorizând osificarea acestuia şi metabolismul osteoblastic.

Pe parcursul vieţii trecem prin 4 faze ale dezvoltării oaselor:

- faza I: de la naştere şi până la 20 de ani oasele sănătoase se construiesc alcătuind sistemul osos; reconstrucția este superioară resorbției.

- faza II: de la 20 de ani până la 35 de ani oasele se menţin într-o stare de “platou” în care se păstrează nemodificate şi sănătoase; reconstrucția echilibrează resorbţia.

- faza III: de la 35 de ani în sus când resorbţia osoasă  se intensifică în defavoarea reconstrucţiei osoase;

- faza IV: resorbţia osoasă depăşeşte reconstrucţia osoasă, are loc o pierdere osoasă masivă, reconstrucţia este lentă, apare osteoporoza.

Cheia pentru a preveni pierderea osoasă pe parcursul vieţii şi osteoporoza este să construim masă osoasă cât de multă putem în timpul fazei de creştere a oaselor şi apoi să minimalizăm pierderea osoasă în timpul fazei de resorbţie. Modulatorii principali ai procesului de remodelare osoasă sunt hormonul paratiroidian, calcitonina şi vitamina D, atunci când avem în organism un aport suficient de minerale esenţiale metabolismului osos (calciu, magneziu, fosfor). Modulatorii secundari ai homeostaziei calciului sunt o serie de hormoni (estrogenii, testosteronul). Toţi aceşti hormoni şi toate aceste procese sunt modulate şi facilitate de oligoelementul bor. Este foarte important să ne construim un sistem osos puternic şi sănătos încă din copilărie, să-l consolidăm şi să-l menţinem la tinereţe şi maturitate, precum şi să minimalizăm pierderea osoasă care apare odată cu înaintarea în vârstă.

Osteoporoza este o boală caracterizată prin rarefierea ţesutului osos, scăderea densităţii minerale şi proteice a oaselor care determină un risc crescut de fracturi şi compresie a vertebrelor. Fracturile din osteoporoză sunt fracturi tipice acestei boli. Este vorba de fractura de şold, cea mai gravă, fracturi prin “strivire” ale vertebrelor (care duc la deformări osoase, dureri, reducerea înălţimii persoanei), fracturi ale încheieturii pumnului (“colles”). Se spune că osteoporoza este o boală care apare la femei la postmenopauză. Adevărul este că osteoporoza apare la femei, dar apare şi la bărbaţi într-o mai mică măsură. Pe parcursul vieţii femeile pierd 50% din masa oaselor trabeculare şi 30% din masa oaselor corticale. Bărbaţii pierd 30% din masa osului trabecular şi 20% din masa osului cortical.

Cauzele apariţiei osteoporozei sunt :

- carenţa de minerale esenţiale care contribuie la formarea osului: calciu, magneziu, fosfor, zinc, bor, vitaminele D şi C;

- deficitul de hormoni estrogeni (la femei), dar şi dominanţa relativă a estrogenului faţă de progesteron, deficitul de testosteron (la bărbaţi), fenomene întâlnite în timpul menopauzei şi andropauzei;

- deficitul de calcitonină (hormon de origine tiroidiană cu rol în reglarea metabolismului calciului, care inhibă osteoliza - resorbţia osoasă – şi stimulează osteoconstrucţia mărind activitatea osteoblastelor);

- consumul excesiv de proteine care duce la eliberarea calciului din oase pentru a neutraliza hiperaciditatea sângelui şi determină creşterea eliminării calciului prin urină. Practic metabolismul aminoacizilor care conţin sulfuri şi care se găsesc în toate proteinele, atât animale cât şi vegetale, determină o mare încărcătură de acid în organism, urmată de un răspuns din partea scheletului osos, care va folosi calciul din oase pentru a neutraliza excesul de acid;

- abuzul de alcool (care inhibă absorbţia calciului din tractul gastrointestinal), cafea, tutun (fumatul are un efect antiestrogenic), zahăr rafinat;

- alţi factori favorizanţi cum sunt: vârsta înaintată, factori genetici, sedentarismul, stresul necontrolat.

Există şi osteoporoza reumatică (artroze, artrită reumatoidă), osteoporoză datorată unor medicamente sau secundară altor boli, osteoporoza de imobilizare (post-traumatică), osteoporoza de stres cu fracturi spontane.

Rahitismul şi osteomalacia (rahitismul la adulţi)

Rahitismul - se refera la o mineralizare insuficientă a oaselor cu apariţia deformărilor osoase.

Osteomalacia poate fi asociată cu osteoporoza post-traumatică, osteoporoza de stres cu fracturi spontane