Prof.Dr. Dorel Cosma: “Luneta de cuvinte”

De ceva vreme bună, Editura „ Karuna” se dovedeşte a fi editura mult apropiată bistriţenilor şi promovării scrisului local serios şi bine făcut. Cei doi amfitrioni drd. Mariana Irimie şi drd. Tiberiu Irimie se completează unul pe altul realizând şi în acest domeniu o familie unită şi exemplară. Finalul de an i-a găsit din nou în calitate de Moş Crăciun aducând în faţa cititorilor un volum interesant semnat Ioan Lazăr. Zi de sărbătoare – fiindcă orice carte apărută înseamnă o sărbătoare. Una însă de excepţie pentru jurnalistul Ioan Lazăr. Component a familiei „Răsunetul”, sărbătoritul vă propune să priviţi prin „ Luneta Cuvintelor”. O carte utilă oricărui bistriţean şi nu numai, în cele 346 pagini autorul ne invită la o retrospectivă a judeţului nostru, marşând cu precădere pe perioada 2008 – 2014. Gazetarul a surprins în această perioadă aspecte din varii domenii ale vieţii din Bistriţa-Năsăud. Nu lipseşte socialul, economicul, armata, sportul, cultura şi, spre surprinderea poate a tuturor foarte puţin sau aproape deloc – politica. Oare de ce? Poate că este unul din motivele care–l caracterizează pe Ioan Lazăr. Fire liniştită, cu mult bun simţ, autorul a considerat de-a lungul vieţii sale de gazetar că este mai bine şi mai normal să încerce să ofere cititorului binele şi mult mai bine să te fereşti de putregaiuri şi mucegai. Este exact ceea ce a făcut. Chiar dacă viaţa nu l-a ocolit de săgeţi otrăvitoare, a preferat să nu răspundă şi să încerce propria tămăduire, convins că vremea le va rezolva pe toate. S-ar putea crede că autorul şi această carte ar fi doar nişte simple prezentări ale realităţilor zilei. Nu este aşa. Citind cu atenţie textele, descifrezi fenomenele trecute prin filtrul sensibil al autorului iar atunci când consideră că este nevoie de o corectare , o face plăcut, elegant. Este surprinzător cum într-o lume gazetărească atât de divizată şi partinică, Ioan Lazăr a reuşit să-şi păstreze echilibrul. Marea majoritate a textelor sale se rotesc în jurul unui mare cuvânt atât de uitat şi neglijat în presa de azi: mulţumesc. Şi poate chiar aici este secretul reuşitei autorului. Dincolo de frământările zilnice, de durerile perioadei, oamenii au nevoie şi de pansamente. Dincolo de ştirile “teribile” de la ora 17, oamenii vor să mai şi uite de topoare, cuţite, cătuşe şi pistoale. “Luneta de cuvinte” aduce parcă o lumină strict necesară pentru o oglindă firească a lumii din zona noastră. Acel echilibru, acel mulţumesc, cred că Ioan Lazăr l-a învăţat în anii de ucenicie la Răsunetul. Se simte linia caldă, matură şi echilibrată a şcolii lui Adi Mănarcă, continuată azi cu atâta chibzuinţă şi pricepere de Menuţ Maximinian. Cele 202 articole ce le cuprinde cartea au fost publicate de-a lungul timpului în cotidianul “Răsunetul”. Meritul autorului este că le-a adunat şi le-a păstrat, fără intervenţii, aşa cum au fost simţite şi scrise atunci. Asta îi oferă cititorului posibilitatea întoarcerii exacte în timp şi întâlnirea cu personajele, tipurile vremii. Mi-a făcut plăcere să-i citesc cartea lui Ioan Lazăr şi cred că mulţi bistriţeni se regăsesc uşor în paginile “Lunetei” iar dacă privim cu mai multă atenţie atunci am putea zări chiar mai departe. Căci ce poate însemna acel “cel ce vorbeşte singur” decât o privire mai profundă la lumea din jur. Priviţi cu răbdare, cu înţelegere cei ce vorbesc singuri fac parte din lumea noastră. Agitaţia, stresul, nervozitatea, lipsurile, te aduc însă câteodată la cel ce vorbeşte singur. Semnalul autorului poate fi o atenţionare , un îndemn, o încercare de a privi cu mai multă claritate la cei din jurul tău, cu mai multă înţelegere, cu mai multă bunătate. Şi de ce nu, poate chiar de a medita la banalul dar preţiosul – mulţumesc! Priviţi prin “Luneta” lui Ioan Lazăr şi vă veţi convinge.