Profesoara Luci Cuibuș din Năsăud a plecat să cânte în corul îngerilor dirijat de soț

Astăzi, profesoara LUCI CUIBUȘ a ținut la capela din Năsăud ultima lecție deschisă la limba română. Au participat colegi de catedră de la școlile din Năsăud, Rebrișoara, Telciu, Runcu Salvei, părinți și elevi. De la Cluj a participat universitarul de la filologie Ioan Istrate cu  familia, care s-a născut la Năsăud și a copilărit împreună cu profesoara care ține azi lecția intitulată „Drumul vieții”. Drum presărat cu bucurii și supărări, cu chipuri dragi și întâmplări memorabile, ce i-au jalonat calea și reperele sufletești, pregătindu-se mereu pentru bătălia cu sine.

Lecția ținută azi este ca o sărbătoare a sufletului, dând valoare trecutului în compania și sprijinul permanent primit din partea soțului Ioan, profesorul de muzică care dirijează de ani buni corul îngerilor și desigur, o va lua în cor și pe Luci, pentru că doar o viață au fost împreună, ajutându-se reciproc.

Lecția predată azi a fost completată de cei trei preoți Rusu Florin, Ovidiu Sermeșan și  Lucian Greab, care au arătat că ce a scris Doamna Luci pe tabla vieții nu poate nimeni șterge și anume, simplitatea, generozitatea, prietenia, bunacuviință și încrederea în Mântuitor, dascălul tuturor - Iisus Hristos.

În activitatea la catedră și înafara ei, respectiv pe tărâm cultural, a făcut alături de soț fapte mari, demne de laudă, dintre care amintim cele două formații corale: Corul Sindicatului Învățământ și Corul Pionierilor Năsăudeni, formații premiate pe plan național, formații  unicat, care au dispărut fără a fi înlocuite. Un simbol al faptelor bune, prin care s-au emis  judecăți, de valoare, promovând un umanism activ și cultul prieteniei și  al dragostei pentru carte, acel izvor de bucurii  ce a germinat  și înflorit  mereu în casa  ei la încrucișarea străzilor „Mihai Eminescu” și „Veronica Micle”, doi piloni ai scrisului românesc, sursa ei de inspirație în predarea limbii române.

Ultimii ani i-a petrecut la București, la fiul Călin, având grijă de cei doi nepoți minunați, învățați să țină lecții de smerenie, respect și admirație.

Iată că profesoara Luci s-a întors în topos pentru a continua tradițiile locului  de acasă, cu oameni, case și pământ și minunata înțelepciune strămoșească, a oamenilor înfrățiți cu crucea, cu munții și cu codrii în mijlocul cărora Luci și-a  petrecut cei mai frumoși ani ai vieții și va rămâne mereu „suflet în sufletul neamului meu”.

Lecția se încheie în odaia sufletelor noastre, printr-o rugăciune  colectivă și deschiderea  porților Împărăției Cerești.

Drum lin spre stele! Sufletul tău să se odihnească în pace!

  Ioan Mititean