PROFESORUL IOSIF BUCUR ŞI ELEVII LUI COLINDĂ CA PE VREMEA LUI REBREANU, LA COLEGIUL CE-I POARTĂ NUMELE SCRIITORULUI

Înaintea Crăciunului, doar colindele mai răsună în linişte şi bună-înţelegere. Cântate de copii, de suflete curate, de fiinţe gingaşe, ce abia deprind farmecul şi mesajul unui cânt sfânt, cântate de adolescenţi, tineri cu gânduri înalte, cu idealuri, murmurate în tăcere de părinţi, de bunici, de profesori, colindele unesc în armonie, se identifică actual cu ceea ce înseamnă o educaţie tradiţională şi modernă în acelaşi timp.
An de an, profesorul de limba şi literatura română Iosif Bucur, de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, organizează Concert de Colinde şi Concurs de Colinde, cu elevi de gimnaziu şi de liceu, de la clasele unde el predă, păstrând o tradiţie generală, a neamului, şi una particulară, a şcolii.
Atmosfera de sărbătoare s-a aşezat pentru câteva clipe în sala clasei a V-a C, gazda colindătorilor, unde au sosit pe rând, aşezându-se la fereastră, pe interior, elevi din clasele a VIII, a X-a, a XI-a. În jurul bradului, s-au auzit cântece mai vechi şi mai noi, melodii cunoscute şi altele noi, voci talentate, în devenire. Un moment deosebit l-a constituit prezentarea obiceiurilor din partea Bucovinei, ursul, căpriţa, cu povestea din teatru popular, jucate atât de priceput de elevi ce provin de pe aceste meleaguri.
„Deschide, uşa, creştine”, „Viflaime”, „O, ce veste minunată”, „Astăzi s-a născut Hristos” au răsunat într-o după amiază liniştită, în aşteptarea lui Moş Crăciun, care n-a întârziat să vină şi să le aducă participanţilor la eveniment bucurie, fericire, prilejuite de întoarcerea în copilăria de altădată. Ca pe vremea lui Liviu Rebreanu.
A fost alături de profesorul Iosif Bucur, colegul Vasile V. Filip, cel care îndrăgeşte atât de mult colinda, încât i-a dedicat studii ştiinţifice. S-a citit pe chipul său susţinerea, căldura cu care a participat la acest Concert de Colinde. Chiar dacă au fost şi mari absenţi, cei prezenţi au suplinit întru totul lecţia de obiceiuri nemuritoare, o lecţie deschisă, de activitate didactică aplicată, într-o bună colaborare profesori- elevi- părinţi.
Şi, ca de fiecare dată, în astfel de prilejuri, răsplata organizatorului e în suflet, în mulţumirea faptului împlinit, în dorinţa de-a continua şi, cine ştie?, Moşul are pregătit pentru fiecare ce i se cuvine. În cazul lui Iosif Bucur, ce-i al lui e pus deoparte.