PROIECTUL: “Turneu la Ţară” în … ŢARA NĂSĂUDULUI

Cu toate că, nici roata şi nici mersul apostolesc, n-au cum a mai fi re inventate, totuşi, întîlnirile actorilor profesionişti ai tinerei generaţii, cu cei care au fost şi vor continua să rămînă “talpa ţării” merită salutate. Ceea ce şi facem. Chiar cu anticipaţie. Pentru că, duminică, 2 august 2009, echipa proiectului invocat în titlu, după ce s-a exprimat artistic în cartierul bucureştean Rahova şi mai apoi la Limanu, judeţul Constanţa, va face popas la Chiuza, respectiv, pe scena Căminului cultural din Săsarm. Cu o manifestare scenică izvorîtă dintr-un fapt real, a cărei eroină a devenit legal, profesor de engleză cu jumătate de normă, concomitant cu a rămîne şi pe postul ce a consacrat-o, adică femeia de serviciu a şcolii. Pentru că, despre manifestare vă vom spune mai multe, după ce vom vedea pe viu - ce şi cum – l-am “luat la întrebări” pe coordonatorul trupei, dl. BOGDAN GEORGESCU, care a făcut şi va mai face “valuri” pe Someşul Mare. Că despre aplauze, nu ne îndoim că vor … curge. Fără a fi de complezenţă, chiar dacă spectacolul este gratuit pentru toţi cei din zonă ce o preţuiesc pe zeiţa Thalia.

R: De ce la Săsarm?

BG: Proiectul „Turneu la ţara” este unul de artă activă şi retrocedare comunitară, dedicat căminelor culturale în speranţa reconversiei acestora în centre comunitare, Iar cînd spun retrocedare mă refer la faptul că poveştile din spectacol se întorc în comunităţile care le-au generat, pe de o parte, iar pe de altă parte - şi aici şi răspunsul la întrebarea dumneavoastră -, locurile în care se desfăşoară acest turneu au fost alese şi în funcţie de originea artiştilor implicaţi în proiect, fiind felul nostru de a da ceva înapoi comunităţii din care am făcut la un moment dat parte şi a ne prezenta disponibilitatea pentru a sprijini dezvoltarea ei culturală, educaţională, socială. La Săsarm bunicii mei au o casă de vreo 16 ani, iar cele mai multe vacanţe de vară le-am petrecut acolo.

R: În fond, cine sunteţi dumneavoastră domnule Bogdan Georgescu?

BG: Un tînăr artist ale cărui instrumente utilizate sunt: dramaturgia, regia, teatrul comunitar, compoziţia video, activismul, intervenţia socială. Bursier Soros UEP 2004. Initiator tangaProject şi stream founder pentru Arta Activă alături de Maria Drăghici.

Prin Iniţiativa Ofensiva Generozităţii (ofensivagenerozitatii.blogspot.com) participă ca artist comunitar, printr-un proces creativ bazat în primul rînd pe lucrul cu comunitatea implicată şi interdisciplinaritate, în proiectele: Harta Sensibilă, RahovaNonstop, Construieşte-ţi comunitatea!, Evacuarea Casei Studenţilor din Timişoara, Turneu la Ţară.

R: Pe vremea tinereţilor mele “socialiste” noi, liceenii şi studenţii de obîrşie rurală cuceream, vara, căminele culturale. Azi de ce nu mai au loc asemenea “atentate” ?

BG: Nu ştiam despre asta nimic, mi-ar placea însă să aflu mai multe. Ce ne dorim noi prin acest proiect însă este revitalizarea acestor spaţii cu un atît de mare potenţial educaţional în primul rînd şi apoi cultural. Multe din cămine au fost renovate şi utilate, însă nu există programe şi sprijin din partea autorităţilor prin care comunitatea să desfăşoare activităţi culturale şi sociale, din proprie iniţiativă, fără să aştepte programe şi evenimente organizate exclusiv de inspectoratele pentru cultură sau alte forme ale administraţiei centralizate. Căminul cultural este spaţiul lor şi au tot dreptul să se bucure de el, să-l folosească şi să se exprime şi reprezinte, prin activităţile lor în acest spaţiu.

R: După manifestările de la Uranus şi Limanu, care sunt primele concluzii?

BG: Nu ne-am luat încă un timp de analiză amănunţită a ceea ce s-a întâmplat. Vom face asta toată luna septembrie, iar la sfîrşit vom prezenta un raport şi o propunere de program pentru căminele cultural la Ministerul Culturii, pe care apoi îl vom distribui în toată ţara. În primul rînd copiii din aceste comunităţi răspund cel mai direct şi îşi doresc să se întâmple lucruri şi la ei în sat. Toată lumea se plînge de lipsa sprijinului autorităţilor, însă noi ne dorim ca în fiecare din locurile în care mergem să descoperim doi trei oameni cu iniţiativă şi dorinţă de a face lucruri şi să-i sprijinim în relaţia cu autorităţile pentru a putea realiza acele lucruri. Şi pînă acum i-am găsit.

R: Judeţul Bistriţa Năsăud are experienţa cunoscutului “Teatru Nescris” din comuna Şanţ. Acţiunea “Teatru la Ţară” se vrea o replică sau reeditare modernă?

BG:Cred că teatrul comunitar are legătură cu ce se întâmplă la Şanţ, poveşti reale, personaje inspirate din realitate şi acest tip de expunere a comunităţii la un dialog direct cu realităţile ei sunt elemente comune, însă toate aceste lucrui sunt esenţiale teatrului în general. Din păcate am foarte puţină informaţie despre ce se întâmplă la Şanţ, ca proces de lucru şi demers, dar mi-am propus şi îmi doresc mult să realizez un proiect acolo, membrii trupei din Şanţ putînd-i apoi învăţa pe alţii, din alte sate, cum să facă teatru la căminul lor cultural. O reţea culturală bazată pe cunoştinţele şi experienţele oamenilor reali, cărora, de fapt, le e dedicată.