Pr.Vasile Beni: De Rusalii, Biserica şi Sfânta Liturghie

Dragii noştri credincioşi!

Ne aflăm cu ajutorul bunului Dumnezeu în Duminica Rusaliilor, ziua în care, Duhul Sfânt S-a pogorât în chipul limbilor de foc asupra apostolilor şi Biserica s-a întemeiat în chip văzut. La foarte multe învăţături ne-am putea opri la această frumoasă şi împărătească sărbătoare. Ne oprim la cele spuse şi în titlu şi anume:

1. Ce este sfânta Biserică.

a. Instituţia teandrică divino-umană, care lucrează în lume cu mijloacele ei spirituale: Sfânta  Scriptură, Sfânta Tradiţie, cultul liturgic şi harul Sfintei Taine.

b. Biserica, prelungeşte în istorie, până la sfârşitul veacului, evenimentul întrupării Domnului sau al „unirii ipostatice” a celor două firi în persoana Sa, prin asumarea firii omeneşti în însuşi ipostasul Său dumnezeiesc.
c. Biserica este o viaţă nouă în Iisus Hristos şi cu Hristos, e corabia mântuirii, punte între cer şi pământ, între veşnicie şi vremelnicie.
d. Biserica a fost închipuită de patriarhi, prezisă de prooroci, întemeiată de Mântuitorul, zidită de apostoli şi desăvârşită prin martiri. Este fântâna nesecată a darurilor dumnezeieşti, este stâlp şi temelie a adevărului.
e. Biserica este locul în care se jertfeşte în chip nesângeros Hristos pentru mântuirea noastră, iar din Biserică fac parte toţi cei uniţi prin aceeaşi credinţă în Iisus Hristos, care se împărtăşesc din aceleaşi sfinte Taine.

2. Câteva dintre darurile pe care ni le oferă Biserica

 Fiecare creştin, când merge să se roage în Sfânta Biserică, duce cu sine toate apăsările şi greutăţile sale, urmând ca după ce iese de acolo să fie mai liniştit şi mai curat sufleteşte. În felul acesta Biserica pentru fiecare dintre noi este o baie duhovnicească ce ne curăţeşte sufletul şi trupul de greutăţi şi de păcate, Biserica fiind un loc sfânt şi sfinţitor.

Părintele Dumitru Stăniloae ne arată că locaşul unei Biserici îl are prezent şi locuitor în el pe Dumnezeu cel în Treime închinat şi slăvit, de aceea şi darurile Bisericii sunt multe, iar dintre ele am putea enumera:

1.Numele de creştin – de a fi fiu al lui Dumnezeu pe care îl primim la Botez;
2. Credinţa mântuitoare – învăţătura despre Dumnezeu şi om;
3. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, care cuprind cuvântul lui Dumnezeu;
4. Sfinţirea sufletului, pentru că nu există instituţie care să aibă leac pentru curăţirea păcatului;
5. Comuniunea sfinţilor, cultul morţilor, cu viaţa de dincolo numai Biserica ne poate pune în legătură;
6. Sărbătorile – dacă cele omeneşti ne obosesc, cele sfinte ne împacă sufletele cu Dumnezeu;
7. Biblia – care este asemenea unei farmacii şi ne oferă leacuri pentru tot felul de boli;
8. Religia – toate popoarele au religia lor, a noastră este cea a Bisericii în care ne-am născut, botezat, au trăit şi au murit moşii şi strămoşii noştri;
9. Preotul – care este sfătuitorul celor ce sunt în durere; încreştinează copii, încununează mirii, prohodeşte pe cei morţi;
10. Sfânta Liturghie – care ni-L oferă pe Iisus Hristos Întrupat, Răstignit, Înviat, Înălţat la ceruri, ca să ne trimită Duhul Sfânt;
11. Sfintele Taine – care sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu;
12. Dacă în Vechiul Testament, la sfinţirea Templului, Domnul a zis: ochii mei vor fi pururi deschişi asupra acestui locaş; În Noul Testament, Iisus ne asigură: Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor.

3. Sfânta Liturghie

Dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie îl primim pe darul darurilor, pe Iisus Hristos. Astfel, Sfânta Liturghie este reactualizarea lui Hristos printre noi, pentru că El vieţuieşte în noi şi noi în El şi îl însoţim din peştera Betleemului şi până la Înălţare.

 Sfânta Liturghie este slujba centrului cultului creştin ortodox în care Hristos vine pentru a ne sfinţi şi a ni se dărui prin Împărtăşanie.

 La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte-întreaga viaţă a Mântuitorului.

 La fiecare Sfântă Liturghie, cerul se coboară pe pământ: „noi cari pe heruvimi cu taină închipuim”- pentru ca să participe la prefacerea pâinii şi a vinului. Iar săvârşirea Sfintei Liturghii are ca obiect- prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar ca scop-sfinţirea credincioşilor şi iertarea păcatelor.

La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi, pentru cei prezenţi, dar şi pentru cei care nu pot participa, îi mulţumim pentru binefacerile pe care le ştim, dar şi pe care nu le ştim.

La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului: „cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine şi Eu întru el”, dar ne împărtăşim şi de cuvântul lui Dumnezeu: fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc pe el”.

Şi tot la Sfânta Liturghie ne împărtăşim prin miride - care sunt firimituri mici de pâine care se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sfântului Agneţ pe sfântul disc pomenindu-se vii şi morţii, iar după împărtăşanie aceste firimituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniţi, cei vii, dar şi cei morţi, să se cuminece şi ei cu Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumi.

Şi dacă Eminescu numea Biserica fiind mama poporului român, spre încheiere mă opresc la versurile care-mi aparţin şi care spun:

Biserica, Duminica şi Liturghia,

Fă Doamne ca să ocrotească-n veci!        

Poporul nostru binecredincios,

Şi ţara noastră, România!

Amin!

                                                                                Pr.Vasile Beni