Pulbere de tristețe

Veronica Știr scrie delicate caligrame poetice, în care totul e chintesență.Univesul domestic, cu miraculoase unelte, obiecte de întrebuințare zilnică, accesorii mărunte,cum la Emil Brumaru, marele dispărut, dobândește o remarcabilă forță poetică.
Miniaturi ce transpun cititorul tot mai rar de poezie adevărată în lumea copilăriei, cu moși-bărboși,cu păpuși îmbrăcate în pulbere de fluturi; personaje cu năsucuri lipite de geamuri aburite. Un univers vegetal inundă cu splendorile sale lumea „oamenilor mici”, lumea celor trecuți prin cenușile vremii. Nostalgia lumilor petrecute în abisul amintirii, decorul rustic în care copilul descoperă comorile universului, cocenii de porumb cu care imaginația larg deschisă construieștefalnice castele, umileînchipuiri:„în seri târzii de toamnă/ când tata sfărâma/ boabe aurii de porumb/ pentru moară/ aveam la îndemână/ o avere...” (când).
„Când ai încetat să mai fii copil, ai murit de mult”, spuneamarele Brâncuși; cuvinte cărora poeta le descoperă reversul: cât ne mai păstrăm sufletul de copil, suntem nemuritori. Puritatea, simplitatea, trăirea sinceră a copiluluiaștern lumini crude pe fundalul dramatic al lumii. Basmul e modalitatea de a reprezenta lumea uriașă sau măruntă la care visăm: „coasa lui/ siaj pe valurile verzi/ parfumul ierbii/ dor întemnițat”(dor bolnav).Porumbeii însoțesc omul mărinimos în parcuri și piețe; sufletul poetei vorbește cu ei aidoma Sfântului Francisc: „toarnă-le apă/ sfinte francisc/ doar porumbeii te pricep/ ei au sufletul tău rotunjit” (negoț). Stări nostalgice din anotimpul copilăriei sunt concentrate în versuride o rară sensibilitate:„ce râmă îmi linge/ zbătându-se/ umbra trecând/ prin sticla lămpii/ ce melc lasă dâre argintii/ pe geamul copilăriei/ ce broască țestoasă/ zace în baltă pe spate socotind timpul” (omul frezie).
Sentimentul tragic al curgerii vieții e prezent în spectacolul lumii adeseori grotesc: „stol de ciori căutând prea devreme/ boabe de porumb/ păpușile de cârpe/ nu le mai sperie” (primăvara). Sau, în aceleași tușe existențialiste, sfârșitul tragic al Virginiei Woolf: „a smuls branula/ cu dor de moarte// fiecare ghimpe/ îi sfâșie carnea// sughițurile morții/ cheamă/ sudorile reci// horcăit de muribund” (închisoare).
Iubirea, cel mai adânc simțământ, e înveșmântatîn armonii vegetale:„toamnă vii/ îmbrăcată în smarald/ și aur roșu/ foioasele tale/ se clatină a ploaie/ merele cad/ învinețindu-și carnea fragedă/ să adunăm frunze palide/ iubitule/ să scriem poeme/ poeme să scriem/ cu întinderea nopții/ și gerul târziu/ cu bruma/ albind muzical iarba” (toamna).Ca în Cântarea Cântărilor, iubitul e ademenit de splendorilevegetale: „să te îndrăgostești de mine/ a doua oară/ ți-aș așterne patul cu busuioc/ cu cimbru/ cu nuiele de mesteacăn/ ți-aș da arvuna gura mea/ obișnuită cu șoaptele din/ o mie și una de nopți” (promisiune). Mâinile iubitului sunt „obișnuite cu tăcerile”;iubitul are „ochi de căprioară”.
Lângă visatele armoniiapar și dramele neputinței.În poemul ortopedie,imaginile agresează prin asemuireaspitalului cu o fierărie; oasele se fac osii, drugi, verigi, cîrlige, sîrme și tije. Mersul se descompune în secvențe-țopăieli caraghioase;în „sfântă acrobație”.Lirica Veronicăi Știr e dureroasă căutare a echilibrului.
Poeta face schița unor portrete, ipostaze paradisiace ale ființei, în linii pline de duioșie, cum al copilului cu ochi rotunzi ce duce un ghiozdan uriaș în spate; al adolescentei cu pulpe de fildeș; al unui (tânăr) efeb cu „cârlionți de abanos/ gât de fildeș” (firul de iarbă).
Demnă de remarcatîn lirica Veronicăi Știr prezența tatălui. Dacă cei mai mulți poeți închină gânduri pioase mamei, poeta evocă imaginea tragică a părintelui: „miros de cărbune și gutui/ în umbră/ tremură chipul tatei” (o lacrimă).
Volumul de poeme „Roua din ochi”, apărut în 2018 la Editura StudIs din Iași, reunește în partea a doua și câteva izbutite poeme din antologia„ningeri”, poeme ce rotunjesc această remarcabilă construcție lirică. Veronica Știr scrie simplu și armonios, fără ostentație, scrie în simplitatea firească a marilor respirări cosmice.