Ritmuri de nea

Volumul de poezii „Ninge”, semnat de Veronica Ştir şi editat la Studis Iaşi, prezintă, ca tematică globală, lumea mirifică a iernii, a albului, a purităţii, a luminii. Atunci când „cioburi stelare sfredelesc orbitele”, ascultând „şoapta cerului”, Veronica Ştir vine cu gândul poetului sensibil să întregească atmosfera: „închide-mă în căuşul palmei/ tale de zăpadă/ numai destroieni potecile/ pune-mi şi câteva alune/ fiecare sâmbure/ un basm”. Versul post modern este amplifica de imagini care surprind prin echilibrul forţei poetice: „merii rotaţi/ încărcaţi de nea/ poalele fetelor/ în joc/ gleznele, gleznele”.
Ca într-o joacă, poeta se aruncă „pe săniuţă direct în cer” întru explorarea lumii de dincolo de atelierul de creaţie, afirmând: „n-am văzut/ ceva mai frumos/ ca florile de gheaţă”. Aşezându-şi poeziile precum zilele pe portativ, Veronica Ştir creşte o poezie în care jocul cuvintelor devine o stare: „toarce vântul fuioare de zăpadă/ şi ţese zăbranic pământului/ vise, vise, vise”.
În poezia din volumul „Ninge” totul este construit precum în poveşti: „căsuţa cu patru aripi/ pereţi subţiri/ dulci amărui”, astfel încât, precum un fluture, cuvântul zboară în ţara cu lapte şi miere, acolo unde se află „stupine/ înconjurate de oi/ hărnicia neştiută/ pământ al binecuvântării”. Aici, în ţara Veronicăi Ştir, „fiecare copac/ îşi are oaspeţii lui/ cu propriul grai”, iar poetul, precum un creator, se află într-un continuu bilanţ al scrierii: „morman de frunze/ mă troienesc/ sub zăpezi/ amintiri cu aripi”.
Despre poezia ei însăşi autoarea spune multe prin versurile: „poeme scrise/ printre zăbrele/ poeme scrise/ după sârma ghimpată/ scrijelite pe săpun/ pe varul peretelui/ poeme umplute cu suspini/ pleacă-n lume/ în haine vărgate”. Sufletul poetei este dăruit creaţiei şi arde la fel ca o lumânare: „fluture pălit de/ bruma cuvintelor/ înainte de vreme/ scrum pe morminte”.
O poezie de largă respiraţie prin care Veronica Ştir înfrumuseţează antologia scriitorilor contemporani.