Puterea, în turnul de fildeş, poporul, în găleată

Am ieşit din recesiune! Dar, vorba lui Emil Boc: cine a spus vreodată din cei de la guvernare, că va curge lapte şi miere? Nimeni, deoarece nici azi copiii nu mai au lapte, iar mierea ia drumul exportului, alături de cele 2,5 mil. de tone de grâu, care a lăsat românii fără pâine. Cu ieşitul din recesiune se mai aşteaptă însă, până pe 15 mai când oficialii de la statistica de stat vor spune dacă rezultatele economice ale trim. IV 2010 şi trim. I 2011 sunt pozitive. Dacă nu, atunci, nu, dar culmea, data rezultatului coincide, întâmplător sau nu, cu data alegerilor la vârf din PD-L, lupta dându-se între tăuraşul Emil Boc şi „buldogul” Vasile Blaga cel care este hotărât, pentru a câştiga alegerile, să-i mănânce pe toţi potrivnicii cu papuci cu tot dacă nu-l va mânca înainte Traian Băsescu cu „scosul dosarelor”. Ce distracţie pentru poporul acesta nătâng care doarme în coteţ cu porcul! În letargia lui nici că-i pasă cine „iasă”, gândindu-se ce va mai apuca mâine din resturile ospăţului celor mari.

Guvernul continuă, într-o veselie, cu asumarea răspunderii pe legi pentru viitorul negru al ţării. Se închid spitale, şcoli, pentru că, cică sunt „necompetitive”, din care cauză mii de oameni rămân pe drumuri. Traian Băsescu, în multele stări ale sale de euforie bahică, promulgă legi pe bandă rulantă. Chiar Platon se întreba: dar dacă primii legiuitori erau beţi, dacă ei înşişi au fost prinşi „ca într-un soi de vârtej, tulburându-şi minţile, cufundându-se în neguri şi târându-ne deopotrivă şi pe noi?”

„Omul politic” face distincţia între politicianul adevărat, cei apropiaţi lui, ajutoarele lui şi simulacrul de om politic, falsul pretendent. Fiecare cuvânt este prilej de judecată; este el exact sau inexact, trimite la beţia sau la înţelepciunea legiuitorului? În fapt, prostimea este dresată să se conformeze, pe drept epurată, selecţionându-se elita, justiţiarii puterii şi vârfurile politice, experţi în jocul întrebărilor şi răspunsurilor care alimentează maşinaţia guvernamentală, prin folosirea unui limbaj care înrobeşte prin întrebare şi eliberează moşind răspunsul, fiind vorba, de fapt, de înstăpânirea limbajului atotputernic al celor care domină în mintea şi străfundul minţii celor dominaţi. Bietul Platon, două mii de ani şi aceleaşi năravuri: legiuitorul, îngrijorarea în legătură cu beţia lui, ştiinţa de a interoga, puterea de a răspunde, limbajul adevărat care dă seama de toate. Concluzie: să motivezi împărţirea puterii, dar să taci mâlc în privinţa esenţei puterii, având asigurat ascendentul asupra unei prostimi care nu uzitează de acel „drept la cuvânt”, pe care nici măcar nu ştie cum să-l folosească.

Mă gândesc la cutremurătoarele întrebări ale lui Ettienne de la Boetie, care privesc şi tabloul politic din care face parte Traian Băsescu – puterea portocalie: „De unde a luat atâţia ochi cu care vă spionează, dacă nu i-aţi dat voi? Cum de are atâtea mâini cu care să vă lovească, dacă nu le ia de la voi? Picioarele cu care vă calcă de unde le are, dacă nu sunt ale voastre? Cum să aibă vreo putere asupra voastră dacă nu prin voi? Cum ar îndrăzni să vă atace dacă nu ar fi în înţelegere cu voi? Ce v-ar putea face dacă n-aţi fi: tăinuitorii hoţului care vă pradă, complici ai ucigaşului care vă omoară şi trădători vouă înşivă?”