Rătăcirile unui scrib (9)

Mă simţeam destul de stingher între cele două fete puse pe şotii. Nu gustam din glumele sărate sau nesărate ce le ieşeau pe guriţele amazoanelor, iar la o vreme le-am zis că vreau să plec. Dintr-o dată amândouă s-au repezit la mine înfuriate.
- Nu-ţi place de noi?, mă întrebă Gertrude.
- Nu despre sentimente este vorba. Simt că-s în plus.
- Recunosc că am greşit, nebăgându-te în seamă.
Genica s-a ridicat în picioare, m-a luat de mână, drăgălaşă, spunându-mi cu glas muieros:
- Mergem la mine acasă. Îmbrăcarea şi la drum.
- Nu înainte să ne potolim foamea, a reacţionat Gertrude.
A ieşit pentru câteva clipe. S-a întors cu un platou argintiu plin de tartă, luându-ţi ochii. După ce a secţionat-o în părţi egale, ne-a îmbiat să ne servim. Am înghiţit destul de greu delicateţea aceea, apoi am ieşit în ograda casei. Cele două fete m-au luat între ele într-un hohot de râs molipsitor pentru o vreme, uitând de mine şi frământările minţii nihiliste. Tăcerile şi zvâncolirile întregii mele fiinţe erau cauzate de pierderea demnităţii în noaptea dinainte, când m-am făcut de râd faţă de Gertrude. Educaţia ei superioară s-a văzut în orele petrecute în cursul zilei, nefăcând nicio aluzie la beţia de la pensiune. Poate gestul ei de a evita orice aluzie mă durea cel mai mult.
Am luat-o pe malul râului, fiind mai aproape. Drumul acela şi aerul plăcut plămânilor mei, parcă m-au readus la viaţă. Îi simţeam trupul Gertudei rezemat de al meu. Nu reacţiona în vreun fel anume, părând în aşteptare. Poate mă înşelam. Sau poate aştepta un gest aparte, o drăgăloşenie, un fapt de curtoazie amoroasă, cum se petrecea între tineri.
Ne-am oprit pe malul râului să ascultăm murmurul apei. Am strâns-o în braţe cu putere. Ea tremura din toată fiinţa, strângându-se ghemotoc la pieptul meu.
- Ce vrei de la Gertrude?, mă întrebă Genica, parcă cu glasul alteia.
Nu ştiam ce să răspund. Eram într-o încărcătură.
În general, femeilor le face plăcere să domine bărbaţii. Eu eram un amărât fără scaun la cap şi pe deasupra lipsit de tact, personalitate şi voinţă. Mă pierdeam foarte repede în faţa unor întâmplări neprevăzute şi a oamenilor necunoscuţi.
- Dacă mai spui un cuvânt nepotrivit, ne întoarcem din drum!, i-o reteză Gertrude.
Ne-am înşirat pe cărăruia malului unul după altul, fără să mai vorbim. De la o vreme am părăsit malul râului şi în faţa ochilor mei trişti şi puţin înspăimântaţi a apărut o casă cu două caturi şi alte câteva mai mici, legate între ele prin acoperişuri diferite.
Ne-am oprit în faţa unei porţi masive din stejar construită, iar când Genica a deschis-o cu cheia, s-a auzit un clopoţel ce anunţa stăpânul că are musafiri.
Pe o fâşie destul de lată au fost puse dale geometrice arse în cuptoare, de diferite mărimi, printre care se putea scurge apa ca să nu băltească. Marginile erau plantate cu arbuşti diferiţi aduşi de prin alte părţi. Am rămas în urma fetelor, ca să admir gospodăria şi jurul tămâiat de aerul proaspăt.
(va urma)
Gavrilă Florea