George Pruteanu, apărător al limbii române

       ,,A vorbi despre limba română este ca o duminică ”, spunea poetul Nichita Stănescu. Lingvistul și filologul George Pruteanu a preluat această sintagmă și ne-a îndemnat să analizăm și să veghem asupra felului în care folosim fiecare cuvânt  rostit. În emisiunea lui de la televiziune, intitulată atât de sugestiv ,,Doar o vorbă să-ți mai spun ”, difuzată între 1995 și 1999, timp de 5 minute, el ,,demonta cu umor și rigoare greșeli de exprimare, clișee și barbarisme. George Pruteanu a știut să ne convingă de faptul că modul de a vorbi trebuie îngrijit și cultivat  mereu și păstrat ca pe o  comoară a sufletului. Pe parcursul anilor, emisiunea sa a captat atenţia întregii societăţi, atât în România, cât şi în Republica Moldova,  situându-se pe primele locuri în topul popularității. Şi acest succes mediatic s-a datorat lui, omului George Pruteanu, care a demonstrat în cel mai strălucit mod şi maximă atenţie care sunt cerinţele limbii.Tematica emisiunilor sale era foarte diversă și cuprindea mai toate domeniile sociale, dar totdeauna abordarea era făcută prin prisma limbii și gândirii în limba română. Avea un mod anume de prezentare care captiva auditoriul, fiecare idee era bine argumentată și structurată pe o logică convingătoare, plină de verva caracteristică firii sale deschise și nepărtinitoare. Emisiunea a devenit rapid un fenomen cultural, ținând un public întreg cu ochii pe televizor.Tot el a fost cel care răspundea regulat la scrisorile telespectatorilor, pentru că aceştia i se adresau cu sutele, semn al unei mari încrederi, şi nu erau nişte răspunsuri formale de funcţionar plictisit, ci adevărate comentarii pe tema limbii române și nu numai. George Pruteanu a fost simpatizat de mii de oameni, iar simpatia si-a câstigat-o, în mod surprinzător, făcând educație, nu instigând la libertinaj, ca atâtia intelectuali dornici de succes. L-am cunoscut personal, atunci când făcea campanie electorală în județul nostru, pentru că a fost și politician și a trecut prin Nepos, satul natal al fostului său profesor universitar de la Iași, Gavril Istrate, pe care l-a iubit și stimat ca pe un dascăl, slujitor al limbii române, cum rar a mai întâlnit în viață. A venit la școală și m-a asistat câteva minute, la o lecție în care am vorbit elevilor despre originea latină a  limbii române, după care mi-a spus :,,Să ai grijă de limba română, cum ai grijă de copiii tăi  ! ” I-am reținut atunci înfățișarea care se apropia foarte mult de cea a magistrului său de la Iași : statura potrivită cu o frunte înaltă, prelungită de un început de chelie, fața îngustă și uscățivă, cu ochelarii aduși puțin în față, care dezvăluiau că viața și-a petrecut-o printre cărți. La o activitate culturală desfășurată la Feldru, aflat în sală, a venit la tribună și mi-a oferit o floare, în semn de recunoștință pentru elogiul adus ,,patriarhului limbii române ” , cum îl numea el pe Gavril Istrate.Când vorbea despre limba română aveai impresia că vorbește despre părinții săi, devenea un actor desăvârșit, prin accent și voce nuanțată, . Nu ierta greșelile de vorbire, era incomod și pentru parlamentarii care făceau greșeli enorme de exprimare, fapt care a dus la suspendarea emisiunii sale. El a dat cuvântului greutatea unei revoluții tăcute. A fost un paznic al limbii române, un cavaler al gramaticii, un critic incomod și un spirit liber care nu a tăcut niciodată când a fost vorba de prostie, kitsch sau abuz lingvistic. De-a lungul anilor, a scris cronici literare și culturale cu un stil acid și inconfundabil, care i-a adus atât admirația, cât și antipatia celor vizați.A tradus în limba română admirabil, „Infernul“ lui Dante, descifrând italiana din Evul Mediu. A devenit celebru prin îndârjirea cu care a militat pentru folosirea corectă a limbii române și din inițiativa lui s-a născut și Legea 500 din 12 noiembrie 2004, cunoscută și ca ,,Legea Pruteanu ” , care cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele ) în limbi străine să conțină și traducerea în română. Nu trebuie uitat faptul că George Pruteanu a fost la origine critic literar și, critic literar a ramas pâna la sfârșitul vietii, dar și un vajnic apărător al limbii române.

Mircea Daroși