Cornel Cotuţiu, în ipostaza de editorialist la „Revista română”

„Revista română” apare la Iaşi. De 25 de ani. Patru numere pe an, câte o ediţie în fiecare anotimp. Este editată de Asociaţiunea ASTRA, Despărţământul „Mihail Kogălniceanu” Iaşi. Directorul revistei şi preşedintele Despărţământului: Areta Moşu.
„Bine! Apoi?...(Addenda la Centenar)” se intitulează editorialul lui Cornel Cotuţiu.
„Aşa e, zice editorialistul, în bună măsură am trăit Centenarul Marii Uniri (să zicem) bine. (Bine că nu-i vorba de „Să trăiţi bine!”, am zice noi) Un calificativ pozitiv (continuă editorialistul). Dar nu l-am trăit la superlativ, preum înaintaşii noştri, prin Actul de la Alba Iulia – 1 Decembrie 1918.” Un Centenar „epigon”, cum ar zice preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, citat de editorialist, care, apoi, scrie despre volumul „Centenarul Marii Uniri a românilor: istorie şi perspectivă. Basarabia, 27 martie 1918” (Editura PIM, Iaşi, 2018), tom elaborat în colaborare cu Institutul de Cercetări Economice şi Sociale «Gheorghe Zane», Academia Română, Filiala Iaşi şi Asociaţia Istoricilor de la Chişinău. „Prin conţinutul său, e de părere Cornel Cotuţiu, ar putea intra în şcoli (volumul cu pricina), pentru un curs opţional de un semestru, cu denumirea (să zicem) «Basarabia şi Marea Unire»”. Tot dumnealui înşiră, apoi, câteva aspecte abordate de către personalităţi în domeniu, scrie despre studiul privitor la destinul limbii române („Dezvoltarea limbii române la 100 de ani de la Marea Unire” de dr. Dan Gabriel Sîmbotin, care este şi coordonatorul acestui volum), despre criteriile considerate a îndritui limbii noastre de a fi „simbol al identităţii şi unităţii”, despre vorbitorii de limbă română etc., etc. Nu vom insista asupra acestor chestiuni, din motive lesne de înţeles, dar vom oferi cititorilor noştri finalul editorialului, care pune degetul pe rană şi punctul pe i:
„Înşirând cauze, fapte edificatoare, probleme de perspectivă, modalităţi de potenţare a grijii pentru limba noastră, Dl. Dan Gabriel Sîmbotin conchide, pe bună dreptate:«Singurele instituţii care pot susţine sistematic şi coerent limba română sunt cele din România».
Palatele Victoria, Cotroceni şi al Parlamentului aveţi vreo obiecţie? Aţi pus la cale un Centenar epigon, dar faceţi efortul, recuperativ, să pricepeţi (chiar cu cele două celule de neuroni în dotare) de ce autorul acestui consistent studiu şi-l încheie cu afirmaţia: «Limba Română a fost liantul României Mari»”.
În acest număr, consistent şi diversificat, mai semnează: N. Istrate, Dinu Poştarencu, Constantin Mănuţă, Ion Gheorghe Pricop, Eugenia Vâjiac, Iulian Pruteanu-Isăcescu, Florin Faifăr, Ioan Răducea, Ioan Dănilă, G. Iutiş, Sanda Beatrice Bitere, Luminiţa Cornea, Mircea-Cristian Ghenghea, Nicolae Busuioc, Vasile Filip, Ioan Bolovan, Ioan Răducea, Laura Guţanu, Roxana Păsculescu şi alţi.
Nu semnează, dar e omniprezentă: ARETA MOŞU.