RECUNOAŞTERE TÂRZIE

Uneori destinul este nedrept. Mulţi au spus-o înaintea mea, constatând că numai după moarte meritele omului sunt recunoscute. Acest adevăr se verifică şi în cazul lui Teo Vrăsmaş, poet de real talent, cercetător pasionat şi ambiţios în domeniul geografiei şi istoriei locale, profesor cu autentică vocaţie pedagogică.

Deşi eram cu câţiva ani mai tânăr, încă de la înstalarea mea ca profesor la liceul din Prundu Bârgăului, am avut privilegiul de a mă număra printre prietenii lui Teo, printre adevăraţii lui prieteni, căci aşa – zişi prieteni, de moment, de faţadă, din interes, au existat cu duiumul. E vorba de aşa - numiţii prieteni de pahar, având în vedere faptul că în vremea tinereţelor noastre, o anume înclinaţie înspre o viaţă de boem, cu farmecul ei aparte, era specifică multor intelectuali de pe Valea Bârgăului. (Ca urmare, discuţiile prelungite în jurul unei cafele “îmbunătăţite” erau la modă, fiind interpretate greşit de cei ce nu ştiau ce înseamnă boemia, de cei ce nu ştiau că în asemenea situaţii, importante erau discuţiile, schimburile de opinii, contradictorii uneori, în orice caz profitabile, constructive, stimulative, pentru toată lumea. Fireşte că în asemenea împrejurări, se adunau în jurul nostru şi “prieteni” care ştiau să preţuiască numai paharul.)

Într-un asemenea context, nu puţini erau aceia care îl vorbeau de rău, îl bârfeau pe Teo (şi nunumai pe el), neştiind să-l preţuiască la adevărata lui valoare. Acest lucru s-a reflectat şi în viaţa lui profesională şi de familie. Astfel a fost “plimbat” ca profesor pe la diferite şcoli de pe Valea Bârgăului şi a Someşului, iar în privinţa familiei, după despărţirea de prima soţie, s-a recăsătorit, stabilindu-se la Sângeorz – Băi.

După plecarea din Bârgău, mi-a scris mai multe scrisori în care îmi cerea să mă ocup de diverse capitole din proiectata lui monografie a Ţării Bârgăului, această monografie începută şi realizată parţial deel, fiind o adevărată obsesie pentru Teo.

Impresionant şi de neuitat este faptul că în una din ultimele scrisori primite de la Teo, el mi-a cerut că, dacă se va stinge, să scriu un articol despre el, dorinţă pe care nu i-am împlinit-o, iată, decât acum, din păcate fugitiv şi insuficient, la o aniversare postumă.

Aşa cum spuneam mai sus, Teo a fost nu numai un profesor preţuit de elevii săi şi un cercetător competent, ci şi un poet înzestrat cu un remarcabil talent, având o uşurinţă de a versifica uimitoare. Pe lângă textele scrise pentru diverse brigăzi artistice din şcoli sau cămine culturale din comunele unde era dascăl, el a scris numeroase poezii adevărate, poezii în adevăratul sens al cuvântului, ce dezvăluie universul său sufletesc, bogat şi generos, temele abordate frecvent de el fiind dragostea de ţară, de locurile natale, mândria de a fi urmaşul dacilor liberi, frumuseţile naturii, iubirea, etc.

În nr.7, din 22 mai 1992, al “Gazetei de Bârgău”, i-am închinat un articol, “Teo fii binevenit!”, în care mi-am exprimat bucuria că Teo, aflat la Sângeorz – Băi, auzind de gazeta noastră, ne-a trimis o scrisoare de felicitare, însoţită de un grupaj de poezii, din care am publicat-o pe cea întitulată “Numele meu”.

Publicarea, postumă, a două volume din poeziile lui Teo Vrăsmaş, prin grija prof. Rafila Mureşan, precum şi a unei plachete bilingve, româno-franceză, tradusă de prof. Florin Avram şi editată la Eikon din Cluj –Napoca, prin îngrijirea fratelui său, ing. Nicu Vrăsmaş, dar şi publicitatea care a fost făcută de acesta, constituie un pas important, merituos, lăudabil, în cunoaşterea adevăratului Teo Vrăsmaş, care, pe lângă toate cele exprimate mai sus, a fost un om de o mare complexitate sufletească, modest şi generos, cu un sentiment al prieteniei foarte puternic, iubitor al locurilor natale şi al ţării, mândru de obîrşia sa ţărănească, un intelectual autentic, mânat de dorinţa de a lăsa ceva durabil neamului său de bârgăuani: monografia Ţării Bârgăului şi poeziile sale – dovezi de mare valoare ale trecerii lui prin lume.

Din nefericire, mulţi dintre cei care l-au dispreţuit sau l-au iubit în timpul vieţii, acum se laudă cu prietenia lui, etalându-şi anumite merite.

E de dorit să-i păstrăm o amintire frumoasă şi să-i facem cunoscute scrierile, Teo Vrăsmaş fiind una dintre personalităţile care fac cinste Bârgăului, judeţului şi nu numai.

Mircea Platon