Redescoperirea vieţii

Un concediu petrecut în Corsica va face pe eroii cărţii „Pălăria de pai” să-şi reseteze gândurile privind viaţa, privind oamenii care-i înconjoară.
Romanul, apărut la Editura Eikon, cu sprijinul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi al Bibliotecii Judeţene, surprinde în primul rând prin frumuseţea spirituală a celor două personaje principale – eroina cărţii, în care o redescoperim pe alocuri pe Cleopatra Lorinţiu- şi partenerul acesteia – Bertrand. La fel ca majoritatea poveştilor de dragoste şi aici se porneşte în căutarea fericirii de la cei doi camarazi de viaţă care doresc să petreacă câteva zile într-o prelungită lună de miere, la invitaţia unui prieten virtual – Ange (care s-a dovedit a nu fi înger) în însorita Corsica. Atmosfera lumii pariziene estompează oarecum viaţa trăită, înainte, de eroină în România. Să fim serioşi, cu toţii ne dorim măcar o dată în viaţă să simţim aerul parizian, să „gustăm” din marea cultură franceză.
Scriitoarea aduce în faţa cititorului, în primul rând, motivele pentru care cineva ar pleca din ţară: „fie forţă, fie inconştienţă, fie disperare”, însă, dincolo de toate, căutarea de soluţii pentru a visa la o viaţă mai bună. Doi oameni aflaţi la jumătatea vieţii hotărăsc să-şi unească destinele, să devină parteneri adevăraţi într-o viaţă în care scara valorilor pare a se fi răsturnat. „Să renunţi la o slujbă dificilă de dragul unei vieţi mai frumoase şi să încetezi să depinzi de laudele primite” este o adevărată provocare pe care doamna din povestea noastră o acceptă. Citatele din Virginia Woolf sau David Lodge, pledoariile pentru trăirea întru frumos sunt alte indicii care ne spun că acest roman merită citit: Era linişte şi auzeam cum apa pătrunde în pământul uscat”. Trăirile sunt cu atât mai intense cu cât personajul principal este o scriitoare obişnuită să îmbrace cuvântul în cele mai frumoase forme. Deşi nu reuşeşte să-şi schimbe viaţa cu a unui curajos, după cum însuşi personajul declară, rămâne la părerea lui Jacques Perry: „Cum de nu vezi că viaţa-i frumoasă şi sălbatică, ciudată, blândă, disperată, sublimă, aproape imaginară?”
O poveste a unei călătorii într-o lume a existenţelor, în care eroii noştri ajung cu greu, parcă „forţat”, dorind să nu renunţe la cele trei săptămâni de vacanţă, cu toate că brancardierul Ange, din Corsica, doreşte, la un moment dat, să schimbe macazul, renunţând la invitaţie. Dincolo de lumea virtuală descoperim poveşti precum în viaţa reală, ceea ce descriau Ange şi soţia lui – Giovanna, nefiind la fel la faţa locului. Casa era mult mai mică, iar experienţele trăite cu gazdele, unele de care oaspeţii îşi vor aminti neplăcut peste timp. Pe aceste meleaguri ale legendei Castaldi poate doar peisajele sunt încântătoare, în rest, pentru cei doi îndrăgostiţi de călătorii lucrurile s-au dovedit a fi cu totul altfel, cumpărând o maşină (măcar acest vis şi l-au îndeplinit), eroii noştri fug de o nebunie de neînţeles, de o ameninţare - reală sau imaginară – în drumul lor văzând „răzbunarea” mafiei italiene.
În toată această poveste apare „pălăria de pai”, mai întâi în lucrările de artă, apoi coborâtă din spaţiul vieţii, fiind ca un simbol al călătoriilor existenţiale, dar în acelaşi timp şi a dorinţei de siguranţă.
Cleopatra Lorinţiu ne aduce, prin „Pălăria de pai”, a scriere clară, cursivă, pe care o parcurgi cu plăcere, fie în vacanţa de vară, fie într-o zi în care doreşti să te refugiezi într-o poveste în care personajele sunt aproape de cititor.