Revista „Arhivele Bistriței” îl sărbătorește, în noul ei număr, pe poetul Aurel Rău

    Intitulat „Aurel Rău, In Honorem”, proaspătul număr al revistei ( cu aspect de carte ) „Arhivele Bistriței”, care și-a câștigat un binemeritat prestigiu atât în țară, cât și în lume, cu cele 23 de „ieșiri la rampă”, timp de 9 ani, sub coordonarea desăvârșită a profesorului universitar Mircea Gelu Buta, îi consacră întregul cuprins poetului din Josenii Bârgăului, despre care criticul Gh. Grigurcu a afirmat, definitiv și irevocabil, că este „cel mai important poet în viață din Transilvania”.

     Făcând parte din seria „Istorie – Societate – Cultură” a Editurii „Presa Universitară Clujeană”, revista „Arhivele Bistriței” aduce în atenția cititorilor, cu fiecare apariție, aspecte legate de oameni, de fapte, de idei, de curente, de tendințe, de personalități care, prin profilul lor, au depășit granițele locului, meritând din plin dreptul de-a vorbi despre ei, peste ani și ani, cu scopul fie de a arăta, fie de a păstra cele petrecute cândva. Trecutul este, preponderent, materia revistei, din care se inspiră creatorii ei. Dar când secolul din urmă este marcat, în ce privește literatura și revista „Steaua”, în această parte de țară, de imaginea și preocupările celui pornit din Josenii Bârgăului, veșnicul și tânărul Aurel Rău, atunci întoarcerea nu reprezintă un drum lung, văzându-se încă destul de bine întreaga cale, de formare și de creație.

     Numărul recent este prin sine un fenomen, prin felul cum cristalizează imaginea scriitorului și a publicistului, a traducătorului și a directorului revistei „Steaua”, Aurel Rău, prin ochii autorilor, care scriu pagini memorabile, pornind de la un detaliu, cu valoare de simbol, petrecut în preajma unui adevărat om de istorie, de societate, de cultură și de literatură. Așa e și revista „Arhivele Bistriței”, care dă tribut și istoriei, ca un izvor de gânduri, și societății, vechi și noi, și culturii, care dăinuie, prin texte de valoare literară, alcătuite de cei mai reprezentativi scriitori din preajma Bistriței de astăzi.

      Gândul ce-și face loc imediat în mintea cititorului acestui număr de revistă este acela că nu trebuie neapărat așteptat să treacă timpul pentru a ajunge în arhive, ci acestea merită formate din mers, din prezent, cu manifestări de elită, cu întâmplări de referință pentru imaginea de ansamblu a unei geografii, alta decât cea de pământ și ape.

      De data aceasta, revista nu trebuie să facă drum lung, în secolele din urmă, pentru a găsi mărturii de valoare, pentru că-i ajunge secolul din urmă, apropiat, marcat în tematica propusă, de la Josenii- Bârgăului la Cluj- Napoca (amândouă scrise cu liniuță, ca o asemănare involuntară), de pașii poetului, la 93 de ani, reflexiv, meditativ, împăcat cu sine și cu lumea, senin și lucid, cu un magnetism public încă nestins, cu o poftă de viață remarcabilă și de-a dreptul molipsitoare, de vorbă, de scris, de a fi prezent în Agora. 

      „Arhivele Bistriței” despre Aure Rău publică articole inspirate din evenimentele petrecute la Bistrița și Josenii Bârgăului, 19- 20 octombrie 2023, în prezența poetului. Este vorba despre „Ateneul de Bistrița”, un spațiu al ideilor în dialog, unde Aurel Rău a prezentat o conferință și a fost , la rândul lui, prezentat de către colegii scriitori, și de oferirea numelui „Aurel Rău” Școlii Gimnaziale din Josenii Bțârgăului.

    Trei sunt categoriile celor ce semnează în revistă. Întâi, cei de la Cluj, care au fost prezenți la Bistrița, în jurul lui Aurel Rău, pretext de întoarcere la operă, cu alți ochi, ce văd mai bine de fiecare dată. Este vorba despre Ion Pop, Adrian Popescu și Ion Cristofor, veniți din Cluj- Napoca special pentru „Zilele Aurel Rău”. Apoi, cei care oricând vorbesc cu bucurie și cu empatie, și de la distanță, despre poet și despre opera lui. Așa au făcut Irina Petraș și Ilie Rad. A treia categorie a semnatarilor din revistă o constituie scriitorii de veghe, din partea locului, care, prin gestul lor de admirație, arată că nu e totul pierdut, că există preocupări, dorință pentru restituiri, tratament oferit unui scriitor, ce înnobilează o vale, un județ și, de aici, o lume, a poeziei, în principal, dar și a celorlalte preocupări, cuprinse în biografia personală. Din această categorie, de rezistență, fac parte, în primul rând, inițiatorul întregului proiect, în trei părți, Ateneu, Școală, Revistă, Mircea Gelu Buta, apoi, Olimpiu Nușfelean, Ioan Pintea, Elena M. Cîmpan, Victor Știr, Vasile V. Filip, Mircea Măluț, Laura Goia și Veronica Bălan, profesoară de limba și literatura română și directoarea Școlii din Josenii Bârgăului.  Însuși Aurel Rău încheie cuprinsul (l-am numi categoria a patra), cu textul său despre cei veniți în Bistrița, de-a lungul anilor, de la întemeietori și până la cronicarul versurilor, într-un alt exercițiu de memorie și consemnare lirică.

     Articolele revistei se remarcă prin lumină și așteaptă să fie citite, în toată claritatea lor.

      Mircea Gelu Buta, în debutul revistei, scrie o frumoasă pledoarie pentru „In Honorem, Aurel Rău”, argumentând demersul – acela de a alcătui un număr din Arhivele Bistriței cu Aurel Rău, în exclusivitate - cu câteva momente însemnate din viața și opera poetului, de la debut și până în prezent, relaționând evenimentele din punct de vedere istoric, teologic și cultural : „Dăruit de Dumnezeu cu o viață de patriarh, întrucât numără astăzi 93 de ani, Aurel Rău și-a valorificat din plin existența printr-o operă poliedrică și o contribuție culturală și intelectuală care îl așează între marile personalități contemporane.”

     Ion Pop exprimă că „ Amândouă aceste ocazii festive vor rămâne înscrise în arhiva culturală, dar și afectivă a acestor locuri. Valorosul poet cărturar Aurel Rău merita din plin aceste gesturi de prețuire.”

     Irina Petraș, în „Tinerețea nonagenarului”, face referire la aniversarea celor 70 de ani ai revistei „Steaua”, când „s-a vorbit mult despre redactorul – șef Aurel Rău. A fost el însuși participant activ la sărbătoare”. Apoi scrie despre „darurile” lui Aurel Rău și despre cum, „dacă privești un manuscris al său, vei vedea că poemul însuși se ivește nu din revărsarea bruscă în pagină a unei stări poetice rotund închegate, ci e mai întâi un crochiu pe care poetul îl privește din afară și îl șlefuiește îndelung.”

      Adrian Popescu, despre „Un destin împlinit – Aurel Rău”, afirmă că „Poetul Aurel Rău are meritul de a fi condus , vreme de patruzeci de ani, revista „Steaua”, într-o perioadă dificilă politic, așa cum știm cu toții, reușind să o mențină la cote înalte” și că „Poetul este cel care definește, în primul rând, numele de Aurel Rău, unde lirismul său impune un sigiliu stilistic recognoscibil, alternând, sau combinând ingenios, metafora bogată, barocă, uneori, cu tonul confesiv.”

      Ion Cristofor aduce în prim-plan activitatea de traducător al lui Aurel Rău, din S.J. Perse, Machado, Seferis și Kavafis, de pasionat al artelor plastice, din volumul „Penelul și dalta” : „Această seducătoare carte de eseuri dedicate artelor plastice e și o modalitate a lui Aurel Rău de-a se descoperi pe sine, cu gusturile și pasiunile sale, cu setea lui de frumos.”

      Elena M. Cîmpan propune un eseu intitulat „Întoarcerea trandafirului”, pornind de la volumul recent, de poezii, al lui Aurel Rău, „Trandafiri înfloriți” (Ed. Dokia, Cluj- Napoca, 2023). În „Prefață”, Ilie Rad face trimitere la interviurile cu Aurel Rău și îl citează pe poet, când afirmă „Nu sunt făcut pentru „în gura mare ”. Și continuă: „ Nu cred că un scriitor trebuie să acorde prea des interviuri. Mai cu seamă că el trebuie să scrie.” Olimpiu Nușfelean scrie „Pe drumul sacru al marilor permanențe” și se oprește la „legătura cu plaiurile natale”: „O asemenea legătură poate că e mișcată și de nostalgia momentului când, cândva, foarte tânăr, a citit într-un cenaclu bistrițean…” Victor Știr recenzează biobliografia închinată poetului Aurel Rău de către Laura Goia : „ Chiar dacă, la noi, acest gen de lucrări este mai restrâns, demersul Laurei Goia este neîndoielnic meritoriu prin precizia științifică, acribia cercetării, anvergura globală a lucrării.” Vasile V. Filip contribuie la cuprinsul revistei „Arhivele Bistriâei”, închinată lui Aurel Rău, cu textul „Școlile prin care a trecut Aurel Rău”, pornind de la opera memorialistică, „Spațiu și timp”, care urmărește „școlarizarea protagonistului (care vorbește despre sine la persoana a II-a, ca într-un sfat de taină cu sine însuși) ”. Mircea Măluț realizează „Laudatio”, descriindu-l pe Aurel Rău, ca fiind „cărturar fin, sensibil la inserția livrescă în limitele potențării actului liric, purtând dulcea povară a cuvântului”.  Ioan Pintea oferă un interviu ( dintre acelea puține )  cu Aurel Rău, care debutează cu o descriere, imaginea casei proprii, pline de icoane ortodoxe, și continuă cu întrebarea „care este relația dumneavoastră cu Sfânta Scriptură și Biserica”, ajungând la poezia lui Aurel Rău, care are „ o semnificație profund creștină”, potrivit lui Ioan Pintea. Laura Goia, în calitate de documentarist, transmite atmosfera din atelierul scrierii, privind demersurile începute în anul 2016 și finalizate în anul 2020. Antologia „Lucruri și stele”, din opera poetică a lui Aurel Rău, îi oferă lui Mircea Măluț prilejul să rostească  judecăți de valoare pe marginea poeziilor, intuind în interiorul lor, o „mișcare de revoluție a ființei”. Veronica Bălan întocmește un „calendar” sensibil al zilei, în care școala Josenii Bârgăului a primit un nume. „Un scriitor cu școală, așezat în rândul din față, stă copleșit de amintiri”… rămâne o imagine emblematică pentru alte studii privind prezența scriitorilor în școală, fizic sau prin operă.

       Amintiri cu Aurel Rău propune și revista „Arhivele Bistriței”, cu nr. 23. Așezat în fața paginilor, poetul, „venit pentru acest poem”, primește această revistă, așa cum a primit și această școală.

      Fotografiile din finalul revistei amintesc peste ani, în culori vii, despre  „Zilele Aurel Rău”, și se înscriu, ca mărturii sigure, în lista de documente potrivite pentru  istorie,  societate, cultură, cu literatură. Toate, prezenta în „Arhivele Bistriței”, de ieri, de astăzi și de mâine.

Elena M. Cîmpan