Revista literară Ramuri la 110 ani

Revista literară Ramuri, care apare la Craiova, marchează cu nr. 12 recent apărut, 110 ani de prezenţă publicistică în Bănie. Pe lîngă textele obişnuite – poezie, proză, critică literară, eseu, traduceri, multe purtînd semnătura unor scriitori ardeleni – revista aduce în paginile sale o serie de mesaje menite să configureze momentul aparte înregistrat de istoria publicaţiei.
Redactorul şef al revistei, criticul literar şi profesorul universitar Gabriel Coşoveanu, menţionează în editorialul intitulat „Pars pro toto: Ramuri şi Craiova”:
„Una dintre vocile prin care Craiova se exprimă elocvent atunci când îmbracă haine culturale este aceea a revistei Ramuri. Ne-am imaginat, de multe ori, o carte de vizită comprehensivă a urbei noastre: din ea nu are cum lipsi, în prima linie axiologică, această publicaţie tip emblemă. Ca memento pentru novici sau uituci, dar şi ca un rapel întremător pentru cunoscători, secţiunea de arhivă şi saluturile confraţilor din numărul de faţă vorbesc de la sine. Cum termenul cultură e pe multe buze, dar chipurile care le poartă n-au fost văzute prin biblioteci sau în preajma unor personalităţi din domeniu, se pot naşte regretabile şi costisitoare confuzii. Spun regretabile, pentru că se încurcă activismul culturnicului de pe vremuri, agitat şi interesat doar de sine, cu efortul serios, benedictin, al unor oameni care nu trăiesc din cultură, ci pentru ea. Şi insist să spun costisitoare, căci se aruncă sume considerabile pe strădanii străine de orice valoare, lansate cu trâmbiţe politice în spaţii oficiale, dar care seamănă bine cu un ridiculus mus. În condiţii uneori vitrege, Ramurile însă au continuat să crească, şi nu e de mirare, decât eventual pentru ignari, că la ora la care vorbim este cotată printre cele dintâi din ţară. Nu e la mijloc doar mândria de a fi recunoscut pe un podium – au existat regi pentru o zi –, ci accentul pus pe continuitate, pe o calitate inconfundabilă, iată, a tonului şi a conţinutului. Platforma fragilă a dicibilului se poate nărui în lipsa unei construcţii solide epistemic, dar şi comportamental. Lucrăm cu şi prin cuvinte, ce e drept, dar în spatele lor există o credinţă, aceea în meliorismul cognitiv, şi, de asemenea, în acel arierplan mijesc nişte emoţii, unele veritabile, nu generate de aparatul de filmat, ci de conştiinţa că fiecare cuvânt folosit te implică, te consumă, şi, în durata lungă, te defineşte. (...)Cultura nu e ce credeau şi cred creierele cu şcolaritate neîncheiată sau încununată fraudulos că ar fi, respectiv un instrument de condiţionare, propagandă, evazionism şi defulare. Ramuri aduce, printre alte reviste la Uniunii Scriitorilor şi nu numai, mesajul limpede, la 110 ani de la înfiinţare, că e un sediu al libertăţii şi configurării de opinie, un punct de unde poate începe, la o adică, analizarea hărţii profunde, spirituale, a Craiovei.”
Preşedintele USR, criticul şi istoricul literar Nicolae Manolescu, întăreşte: „Ramuri a reapărut în 1964, cam odată cu alte reviste din ţară, mai puţin Revista nouă (după titlul celei a lui Hasdeu) de la Ploieşti, care, se pare, n-a îndeplinit „exigenţele“. Ramuri s-a numărat printre publicaţiile care au reprezentat renaşterea presei culturale din România. La 110 ani de la fondare, pe care-i sărbătoriţi astăzi, şi la 50 de ani de la reapariie, pe care i-aţi sărbătorit în 2014, revista continuă a-şi ocupa locul cuvenit în istoria presei naţionale.
În numele Uniunii Scriitorilor din România şi al meu personal, urez conducerii actuale să pregătească viitoarea sărbătoare. Ce aţi spune de 150 de ani?”
Adresează cuvinte de apreciere scriitorii Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Iulian Boldea, Corin Braga, Florea Firan, Horea Gârbea, Daniel Luca, Mircea Mihăieş, Ioan Moldovan, Eugen Negrici, Olimpiu Nuşfelean, Irina Petraş, Constantoin M. Popa, Adrian Popescu, Nicolea Prelipceanu, Cassian Maria Spiridon, Alexandru Ovidiu Vintilă, George Vulturescu. Revista mai dedică evenimentului un grupaj de gînduri exprimate de-a lungul anilor de clasici ai literaturii, ca şi poeme semnate de colaboratori celebri ai publicaţiei sau poeme traduse din mari poeţi ai lumii.
Olimpiu Nuşfelean, directorul revistei Mişcarea literară, ţine să precizeze: „Într-o bibliotecă imaginară, mi-ar plăcea să mă văd printre cititori care exprimă decenii sau chiar veacuri în căutarea suflului dat de litera unei publicaţii, printre colaboratorii care aderă la ideea unui inepuizabil crez nou, pe care o revistă poate să-l iniţieze şi să-l afirme, prin echipe redacţionale care leagă tradiţia de cele mai nobile aspiraţii ale literaturii prezentului. Dacă unul dintre cei doi iniţiatori ai revistei era un visător, „un făuritor de planuri”, cum îl portretiza „asociatul” său, atunci putem vedea, prin Ramuri 110, că visătorii – aşa cum sunt consideraţi scriitorii – nu croiesc planuri gratuite, ci pun temei la eşafodajul unor noi lumi, care nu sunt doar literare. Mlădiţele iniţiale ale revistei s-au înmulţit, au crescut şi au prins putere şi elan, constituindu-se în unul dintre cei mai viguroşi copaci publicistici, cu aspiraţie spre înalt, cu o mare capacitate de primenire. Cînd ai în faţă, dovedită clar, longevitatea unei reviste literare, parcă altfel te aşezi la masa de scris, ai un temei mai bun să învingi momentele de criză, o altă privire spre potenţialul cititor. Echipa revistei, condusă de Gabriel Coşoveanu, reuşeşte să dea paginilor prospeţime şi, întregului demers, altitudine, aşa cum şi-a înscris programul în litera aspiraţiilor. Dă expresie unei geografii literare care îşi găseşte locul benefic, de prim ordin, în marea geografie a publicisticii literare, a literaturii noastre. Fie ca revista Ramuri să înscrie gloria literelor de azi într-o tradiţie care să numere cât mai multe veacuri!”
La ceas aniversar, urăm şi noi revistei craiovene La mulţi ani!