Rodna-Repere de geografie agropastorală. Muntele Fluieroasa, analiză de caz

Cu puţin timp în urmă a apărut, la editura clujeană „Napoca Star” cartea „Rodna-Repere de geografie agropastorală. Muntele Fluieroasa, analiză de caz”, sub semnătura conf. univ. dr. Mircea-Leontin Mureşianu, corectura este făcută de prof. Emil Bălăi, iar tehnoredactarea şi coperta aparţin lui Eduard Schuster, aceasta fiind a zecea sa carte.

        Domnul Mircea Leontin Mureşianu se trage dintr-o veche familie de intelectuali rodneni, tatăl său, învăţătorul de vrednică amintire, Silvestru-Leontin Mureşianu este ctitorul muzeului rodnean de etnografie şi minerit şi autorul monumentalei lucrări, „Dicţionar Genealogic Rodnean”. Dânsul a fost numit de mine, într-un recent articol din „Răsunetul”, drept „Patriarhul cultural al Rodnei”, pentru laborioasa sa activitate culturală şi pentru dăruirea cu care şi-a pus sufletul în slujba frumuseţii şi a tradiţiilor seculare rodnene.

        Dăruindu-mi cartea, domnul Mircea Mureşianu şi-a exprimat încă odată, alături de cuvintele frumoase adresate mie, „stima şi admiraţia” pentru fosta sa profesoară de matematică Mariana Popescu, soţia mea, care i-a fost şi dirigintă ,aceasta fiind mîndră că a avut un astfel de elev.

        Cartea aceasta este concepută inteligent şi sentimental. Ca lucrare, ca cercetare ştiinţifică, este inedită şi remarcabilă. Observând atent cartea, vedem o subtilă combinaţie între vocabularul exact, strict ştiinţific, firesc de altfel la asemenea lucrări, şi apelul la suflet, sau dacă vreţi, se îmbracă lucrarea, pe cât posibil, în literatură, o literatură a sentimentului natal, este un fel de omagiu adus acestor meleaguri şi oamenilor trăitori aici, dincolo de negura vremurilor.

        „A scrie despre ţăranul rodnean şi mai ales despre tradiţiile pastorale ancestrale promovate de acesta reprezintă o datorie de onoare a unui fiu credincios al locurilor, care îşi recunoaşte şi îşi asumă originea...A scrie despre Rodna şi rodneni, cu gândul la cei ce şi-au bătătorit palmele de coarnele plugului sau au dezmierdat coamele munţilor cu turmele purtate la păşune, este sinonim cu a  compune un imn de slavă închinat lor. Celor mulţi şi anonimi, care au purtat pe umeri povara ţării, rămânând mereu ignoraţi şi împinşi, dureros de nedrept, la periferia preocupărilor maimarilor noştri, de ieri şi de azi.” Aceasta este literatură. Sigur, cartea cuprinde şi scheme, tabele, un vocabular mai tehnic, dar trebuie ţinut cont că este, totuşi, o lucrare ştiinţifică, o cercetare în domeniul acesta fascinant, al geografiei agropastorale. Lucrarea a presupus o activitate serioasă, perseverentă, de informare la faţa locului, de documentare bibliografică şi arhivistică, avem de-a face cu o urmărire în detaliu a terenului, o realizare şi o analiză a unui bogat material.

        Domnul Mureşianu, când intră pe literatura sentimentului natal, are câteva sclipiri remarcabile, jocul metaforelor este graţios şi firesc, fraza curge liniştit ca Someşul nostru în august. „Pe suferinţele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe triumful jertfei Lui, cetăţenii Rodnei au sădit de timpuriu pomul credinţei creştine, ctitorind cetatea spirituală, biserica,-aici mergea „B”-menită să pună în acord rosturile şi zbaterile noastre telurice cu aspiraţiile la veşnicia divină. Cetatea aceasta înălţată din piatra nemuritoare a spiritului uman, poartă pe zidurile ei, alături de turnul central al credinţei în Dumnezeu, două impunătoare turnuri laterale, botezate Florian Porcius şi Gherasim Domide, iar lumina strălucitoare a acestora se contopeşte, undeva în văzduh, cu lumina veşniciei spiritului românesc.”

        Cartea are şase capitole în care se vorbeşte despre, „Cetatea naturală a Rodnei, oamenii ei şi spiritul divin, Axa orografică Ineu-Beneş-Lazu, masivitate, măreţie şi unicitate, Crescătorii rodneni de animale pe sinusoida istoriei, Munţii de păşunat ai Rodnei şi autorităţile vremurilor, Păstoritul, păstorii şi pendularea turmelor de animale în spaţiul geografic al Rodnei, Fluieroasa-perla păşunilor alpine din Munţii Rodnei, analiză de caz.” La final avem, în loc de postfaţă, „Legenda Beneşului.”

        Cunosc şi eu aceşti Munţi ai Rodnei, cu crestele lor semeţe, versanţi abrupţi flancând văile adânci, cu circuri glaciale şi vârfurile sale din nori, Ineul şi Pietrosul Mare, şi văd o lume ciudată în liniştea şi sălbăticiunea ei.

        În lucrarea de faţă mi-au plăcut în mod aparte paginile care vorbesc despre „casele de câmp”, aceste mici locuinţe invadate de liniştea naturii, izolate parcă de bolboroseala vremurilor. „Rodna are un patrimoniu extrem de generos şi divers, compus din 504 entităţi habitaţionale de acest fel, care împodobesc marile interfluvii ce compun relieful aşezării someşene. Spre Ilve, spre Valea Băilor, spre Şanţ sau spre Anieş, versanţii cuprind consistente concentrări de case în câmp, toate stimulând şi amplificând, în ciuda modernităţii vremurilor pe care le trăim, păstoritul tradiţional...Casele în câmp şi celelalte adăposturi sezoniere care împodobesc extravilanul Rodnei, sau moşia de dincolo de vatra satului, reprezintă pentru mândra şi orgolioasa aşezare someşană, un tezaur inestimabil. Cu atât mai mult cu cât aceste habitate rămân ca prezenţe discrete în arealul interfluvii ce caracterizează spaţiul geografic din afara patului depresionar al localităţii, ele fiind plasate în locuri strategice, la obârşiile unor pâraie încadrate de centuri arboricole de arbuşti, în rariştile pădurilor, în poieni, pe marginea unor gârle, în unele livezi cu pomi fructiferi, cele mai apropiate de vatră, după coama unor mici formaţiuni deluroase sau mamelonare.”

        Domnul Mircea Mureşianu este extrem de ataşat de locurile natale, îşi cunoaşte, respectă şi iubeşte rădăcinile sale. Eu ştiu că prima caracteristică esenţială a neamului românesc este acea înrădăcinare în spaţiul propriu. Românii sunt extrem de ataşaţi de locurile lor natale, ei îşi păstrează integral simplitatea proprie neamului lor doar în locul în care s-au născut. Nici o înrădăcinare într-un spaţiu străin nu se poate face fără a se pierde o mare parte din moştenirea ontologică proprie. Trăsătura cea mai definitorie şi cuprinzătoare a neamului românesc este armonia.

        Cartea aceasta este un inedit şi remarcabil studiu ştiinţific care se impune prin rigurozitate, însă, aşa cum spuneam, este căptuşită cu literatură şi aplecată spre mentalul sentimental, domnul Mircea Mureşianu fiind familiarizat cu lumea mirifică a cuvântului.