Rolul părinților în dezvoltarea personală a copiilor

Dezvoltarea personală a unui copil încă din primii ani de viață este esențială, deoarece fiecare activitate de relaționare, creativitate și recreativitate contribuie la îmbunătățirea capacităților sale intelectuale și emoționale și la conturarea personalității pentru întreaga sa viață. De aceea, a fi părinte este o responsabilitate grea, dar frumoasă, pentru că nimic nu poate fi mai împlinitor decât să poți contribui la dezvoltarea personală a copiilor.

Asigură-i un mediu propice experimentării

În primii ani din viață, copilul cunoaște lucrurile care îl înconjoară prin joacă, pentru că în felul acesta el experimentează. Este adevărat faptul că un copil se plictisește foarte repede de ceva. Astăzi este entuziasmat de o jucărie, de un joc, de un animal, iar mâine vrea altceva. De aceea, este important ca să înțelegi cât de important este să-i asiguri copilului un mediu în care el va putea să învețe cât mai multe.

Acordă-i atenție și ascultă-i dorințele

În dezvoltarea intelectuală și emoțională a unui copil nu este important ca să-l implici sau să-l înscrii în cât mai multe și diversificate activități, ci, în prealabil de acestea, să-i acorzi atenție pentru ca el să-ți spună sau să-ți povestească despre lucrurile care îi plac lui cel mai mult. Așa poți afla care sunt pasiunile sale și care dintre dorințele sale reale le vei putea dezvolta în timp.

Încurajează-l să-și descopere talentele

În orice activitate pe care o face, copilul are nevoie de sprijinul și de încurajarea ta. Nu toți copiii sunt la fel, iar copilului tău pot să-i placă alte lucruri față de ceilalți. De aceea, pentru a nu se simți izolat și diferit față de alți copii, e nevoie de prezența ta iubitoare și de îndemnurile tale de a face ceea ce el simte. În felul acesta, copilul va dobândi și mai multă încredere în sine, dar și în tine, ca părinte, și va putea să-și înțeleagă deprinderile care-l individualizează și să-și contureze și mai bine personalitatea.

Joacă-te împreună cu el

Studii de psihologie, psihiatrie și neurologie argumentează că lipsa jocului în primii ani de viață poate să ducă la o scădere a conexiunilor neuronale și la degradarea stării psihice a copilului. Jocul poate fi de mai multe feluri, precum jocul de mișcare; jocul cu obiecte; jocul de rol și jocul cu reguli.

Jocul de mișcare contribuie la dezvoltarea musculaturii, a oaselor, la întărirea mușchiului cardiac, creșterea capacității pulmonare, oxigenarea sângelui și a creierului, arderea caloriilor, dezvoltarea imunității. Jocul cu obiecte contribuie la coordonarea mișcărilor și la dezvoltarea motricității și a echilibrului. Jocul de rol implică prezența unui părinte, iar importanța lui constă în simularea unei interacțiuni dintre persoane, precum doctor - pacient, părinte - copil etc., pentru a dezvolta vorbirea și abilitățile de relaționare a copilului. Totodată, poți să-ți dai seama de anumite aspecte emoționale, comportamentale și de limbaj pe care copilul tău le-a perceput de la tine, de la alți adulți, sau de la alți copii, și anume dacă vrea să lovească, să vorbească urât sau tinde să aibă alte devieri. Prin implicarea în jocuri, în diferite activități interactive cu alți copii poți să-l ajuți să-și dezvolte limbajul și abilitățile sociale, care sunt importante pentru adaptarea la grădiniță și anii de școală.

Jocul cu reguli, precum cele cu mingea, sau șotronul, șahul, puzzle-ul ș.a., este necesar pentru a-l învăța disciplina și să-și folosească logica, imaginația, creativitatea, simțul estetic etc. În acest sens, pictura poate fi pentru copil nu numai o simplă joacă, ci și o disciplină a voinței, fiindcă îl ajută să învețe să scrie mai repede, prin coordonarea dintre mână și creier, să memoreze mai ușor informațiilor și să-și dezvolte capacitatea de a gândi imagini. Pictura îl poate ajuta și să-și exprime sentimentele prin culori, iar dacă vrei să-l încurajezi, poți să-i dăruiești materiale de lucru și pensule de calitate.

Scoate-l din zona de confort

După un anumit timp, copilul poate să facă anumite lucruri din inerție, pentru că s-a deprins cu lucrul lor și, astfel, să nu mai aibă dorința de a învăța lucruri noi. De aceea, e important ca să-l scoți din zona lui de confort și, împreună cu el, să-l ajuți în modelarea personalității sale. Este posibil ca anumite lucruri să nu le facă din cauza unei temeri induse sau impuse în mod inconștient de către tine sau alte persoane. Important este să-ți vorbească liber despre temerile sale sau despre stările sale de disconfort, pentru că baza oricărei dezvoltări personale este conștientizarea și exprimarea sentimentelor.

Părinte pentru un copil nu devin tatăl și mama prin nașterea sa, ci doar aceia care sunt conștienți de acest rol. Cu alte cuvinte, sunt părinți aceia care cresc un copil în iubire, îi asigură bunurile materiale necesare, îl educă și-l îndrumă pe calea vieții pentru a se dezvolta fizic și psihic în siguranță.