Estivale

Ruine

Privind în urmă, îmi dau seama cât de multe se schimbă pe lumea aceasta. Oamenii, casele, muzica, iarba, cerul, chiar şi gândurile. Pe măsură ce îmbătrânesc, preţuiesc tot mai mult familia. În casă totul e paşnic şi bun, aproape neclintit. În astfel de momente ai putea crede că lumea ar putea fi, totuşi, un loc blând, plin de bucurii. Astăzi, mi s-a întâmplat ceva profund. Un bunic îi citea nepoţelului, nu mai mare de patru ani, o poveste. Spre finalul poveştii triste, bunicul avea lacrimi în ochi. Atunci mi-am dat seama că oamenii, casele, cerul şi gândurile sunt trecătoare. Oamenii îmbătrânesc frumos, casele devin ruine, cerul se înnourează, iarba se usucă, nepoţii cresc şi nu e doar o poveste. Cei mici îşi pierd inocenţa, cei bătrâni o caută, uneori revin la ea. Viaţa se schimbă în multe moduri şi încă n-am înţeles totul pe deplin. Dacă te legi de lucruri, de o casă, de o grădină, de pomii şi florile existente acolo o viaţă, împarţi dragostea şi lumina zilei cu acei pereţi, pur şi simplu te confunzi cu toate Viaţa e atât de scurtă, dar atât de frumoasă!

Florile, curtea, cerul senin, o simplă privire, un zâmbet ori un miros pur de plante îţi poate aduce în minte p întâmplare, o bucurie, un moment de fericire.

În Sulina, casele construite de greci, care s-au mutat pe alte tărâmuri, amintesc de vremuri în care freamătul orăşelului se simţea pe străzile aliniate.

Prin stilul arhitectural, casele semănau între ele. Oamenii erau tineri şi veseli. Iarba din curţile lor, cu flori de piatră şi vie ce ţinea de umbră, au schimbat azi decorul. De la un an la altul, casele cu etaj şi balcoane lucrate din fier forjat se transformă în ruine. Anul trecut, casa de pe strada a doua avea balcon, apoi, anul următor, balconul imens a căzut.

Acum privesc cu o inexplicabilă milă ruina care stă încă mărturie. Fotografiile vechi din geamul atelierului „Foto” ne înfăţişează râsete, lumina soarelui şi dragostea.

Acum, faţa hidoasă a ruinelor îmi inspiră ideea unei fete zglobii, plină de viaţă, care a îmbătrânit. „Bătrâna” de azi nu mai are putere nici să zâmbească, nici să plângă Cu o ultimă forţă, nefericită şi sfidătoare, cu un ochi format de spărtura în cărămidă şi câteva scânduri putrede, rupte, prin care răzbate obraznică o rază de soare, amintesc de o clipă perfectă ce a existat odinioară. Îmi dă iluzia unui muribund în ochii căruia există un licăr de speranţă şi un zâmbet de eliberare. Apoi, înainte de a părăsi lumea, lasă din ochii trişti o lacrimă curată, un bob de cristal, o magie neînţeleasă. E straniu ce lucruri sesizezi atunci când încerci să-ţi ţii gândurile departe de probleme. Fără să vrei, faci analogii şi sufletul se întristează când zăreşti ruine ca după război. Cărămida roşie, dezgolită de mortar îmi forţează imaginaţia. Mă strecor cu abilitate de adolescentă înăuntru, printr-o spărtură. Lumina soarele pătrunde înăuntru prin tavanul ce stă să cadă.

Majoritatea spaţiului este plin de gunoaie şi iarbă verde, ca să observ şi mai tare contrastul. Parcă am coborât în timp şi încercam să mă opresc. Mi-am dat seama că oamenii seamănă cu ruinele. O tristeţe inexplicabilă mi-a cuprins sufletul. Salvaţi clădirile vechi construite acum 150 de ani cu materiale aduse din Franţa, salvaţi istoria, arhitectura, autenticitatea şi unicitatea acelor vremuri. Faceţi un miracol!

Am descoperit un morman de idei, doar că cineva, autorităţi, instituţii ar putea să ne readucă în faţă frumuseţea acelor timpuri. Mi-am plimbat pe malul mării privind soarele cum apuse, dar m-am reîntors la ruine, căci un cântec de lebădă mă chema. M-am cuibărit pe grămada de cărămizi peste care pământ negru şi iarbă verde se aşezau cu uitare, cu nepăsarea celor în sarcina cui ar trebui să cadă grija de a conserva, de a reînvia frumosul şi de a îmbina vechiul cu noul. Pentru generaţiile viitoare e o dovadă de iubire, iar pentru cele trecute una de respect. Sper să nu mai găsesc scris pe clădiri, oriunde în ţară: „Atenţie, pericol de accident!” Să facem un efort comun de a salva RUINELE!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5