S-a dezlegat o problemă filozofică de 300 de ani

Problema dezbătută: dacă un individ orb în trecut ar începe să vadă, ar putea recunoaşte un obiect pe care l-a cunoscut anterior numai pe baza simţurilor tactile? Ar putea identifica numai cu ajutorul văzului un cub şi o sferă?

Această problemă, numită după primul cercetător, “problema Molyneux”, i-a preocupat pe numeroşi oameni de ştiinţă încă din sec. XVIII-lea. Filozoful John Locke susţinea că o persoană care şi-a recăpătat vederea, la primul contact vizual, nu recunoaşte obiectele.

Cercetările lui Pawan Sinha şi ale colaboratorilor săi, de la Universitatea Massachusetts,

confirmă afirmaţia lui Locke. Creierul celui care anterior a fost orb, nu poate lega imediat cele văzute de experienţele tactile câştigate mai înainte, dar acest lucru îl poate învăţa repede.

Cercetătorii au realizat experimente pe nişte copii indieni care după operaţie şi-au recăpătat vederea. Au aşezat 20 de bucăţi de lego pe o masă, pe care copiii le puteau vedea dar nu şi atinge, 20 de obiecte identice sub masă, unde le puteau pipăi dar nu şi vedea.

Li s-a cerut copiilor să găsească corespondenţa dintre obiectele văzute şi cele atinse.

Primele încercări au fost foarte slabe, dar după trei luni de zile performanţa a crescut cu 80 %. Acest lucru dovedeşte că nu dispunem de o concepţie interioară despre spaţiu care se referă şi la percepţia vizuală şi la cea tactilă, această legătură se realizează doar pe baza experienţei concrete.

Nu e importantă numai dezlegarea problemei filozofice de 300 de ani, dar mai ales consolidarea teoriei conform căreia, creierul îşi păstrează flexibilitatea până la vârsta de adult, când o regiune corticală destinată văzului este aptă să înveţe, să acumuleze chiar dacă organul vizual nu a fost utilizat ani de zile.