SA REDESCOPERIM ARGILA

Cu ajutorul argilei, egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau în timpul spălatului. În vechile papirusuri au fost găsite reţete de tratare cu ajutorul argilei a diverselor inflamaţii externe sau interne, infecţiilor, abceselor, tulburărilor intestinale. Hipocrate a scris că argila şi nămolul marin elimină din organism tot ceea ce este vătămător şi negativ, iar procesele inflamatoare din ţesuturi trec în argilă împreună cu mirosul neplăcut.

Ce conţine argila

Argila conţine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu şi sodiu. Este de asemenea bogată în substanţe active din punct de vedere biologic, săruri minerale şi microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu, cupru, cobalt, molibden), care influenţează în mod nemijlocit sistemul endocrin uman. Cuprul conţinut în argilă stimulează secreţia fermenţilor din ficat, a hormonilor din hipofiză şi din pancreas, contribuie la schimbul corect de albumine, grăsimi, hidraţi de carbon şi vitamine.

Analizele efectuate, încă din 1928, de P. Laborde, profesor la Facultatea de Farmacie din Stras bourg, au stabilit categoric că argila utilizată în tratamente este sterilă, cu alte cuvinte nu conţine germeni microbieni.

Argila – conservant pentru alimente

Locuitorii Indochinei, înainte de a bea apă dintr-un rîu, tulburau nămolul de pe fundul acestuia. Unele popoare adaugă argilă în mîncare. Aceasta este un conservant extraordinar şi ajută la păstrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor în timpul iernii. Ouăle cufundate cîteva secunde în argila amestecată cu apă, iar după aceea uscate, se pot păstra mai mult de cinci luni, dar la o temperatură mai scăzută.

Adjuvant în tratarea afecţiunilor cardiace

Sînt mărturii potrivit cărora în Rusia, în clinica lui S.P. Botkin, argila era folosită în trecut sub formă de comprese reci (argila rece folosită de obicei de sculptori) în tratarea isteriei, afecţiunilor sistemului cardiovascular şi ale aortelor. Com presele cu argilă rece păstrează mult timp temperatura corpului şi nu provoacă neplăceri. În vremurile noastre, în Germania şi Scoţia, fiziologii pun pe cavitatea toracică a persoanelor bolnave comprese reci cu argilă, cîteodată chiar şi pentru 24 de ore.

Antitoxic şi regenerator fizic

Din aceeaşi putere absorbantă îşi trage seva şi o altă calitate a argilei, aceea de antitoxic. Experienţele de laborator pe animale au dovedit-o din plin. Dacă se dă o cantitate infimă de stricnină unor şoareci, aceştia mor aproape instantaneu. Dar dacă li se dă aceeaşi doză de otravă amestecată cu argilă, şoarecii suportă otrava fără nicio problemă, ca şi cum ar fi mîncat… o delicatesă!

Asemenea calităţi recomandă argila, cel puţin ca adjuvant, în tratamentul aterosclerozei, al tuberculozei, al îmbătrînirii, al stărilor degenerative multiple, al asteniei, al demineralizării, al stărilor canceroase şi al anemiilor, printre altele.

Ea este un regenerator fizic deosebit, acţionează ca un puternic remineralizant asupra corpului uman, are capacitatea de a reechilibra metabolismul şi funcţiile organismului, în general, este un agent antitoxic de excepţie. Argila este un foarte bun bactericid, fapt pus în evidenţă în tratamentul a numeroase stări infecţioase: enterite, colite, colibaciloză, afecţiuni pulmonare, parazitoze intestinale. Spre exemplu, o rană cu puroi, tratată cu argilă, se vindecă văzînd cu ochii, cu o viteză de-a dreptul uimitoare, puroiul fiind eliminat, iar ţesutul fiind refăcut.